Restaurantul cu specific spaniol La Rambla s-a mutat din Piata Dorbantilor, unde fusese deschis pentru prima data, cu acelasi nume, La Rambla, si a fost redeschis in decembrie 2013 in Piata Victoriei, langa un restaurant ma vechi acolo, High Life, si vizavi de altul, cu specific italienesc, Buongiorno.
Ocupa o casa nu prea mare, cu etaj, fara ceva care sa o scoata in evidenta printre alte cladiri ale zonei. In spate am vazut o curte mare, neamenajata deocamdata. Sper sa fie tot a lor, ar putea face o terasa atragatoare acolo. Amenajarea e cam provinciala, fara vreun concept distinctiv, facuta cu interventii si cu investitii reduse. Dincolo, la fostul La Rambla, era mult mai frumos.
Familia Vaduva, cei care au deschis restaurantul dupa ce s-au intors din Spania, si-a pus partea femeiasca in bucatarie, unde doamna continua ceea ce a facut foarte multi ani in bucatariile spaniolilor, iar partea barbateasca se ocupa de sala, de clienti, ii serveste cu multa dezinvoltura si vigoare, le povesteste, sugereaza, explica. Face destul de bine lucrul acesta.
Mancarea de la La Rambla e din bucataria traditionala si din cea urbana spaniola, nu e fine dining, bucataria fina, si nici nu cred ca isi propun asa ceva. Aproape totul cu carne, cu sos, mult ulei. Daca ii intrebi de ceva fara carne, dupa cele cateva clipe de perplexitate, vine inevitabilul raspuns: “Inseamna ca doriti niste legume la gratar…”. Mancarea e destul de buna, dar nimic iesit din comun in ceea ce am primit noi, desi am cerut ce au ei cel mai bun la La Rambla. Oricum, parea sa fi fost o intrebare care depasea cu mult puterea de procesare a chelnerului, care parea sa nu mai fi fost vreodata pus intr-o asemenea postura. E mancare muncita, facuta cu grija, de niste oameni obisnuiti cu efortul, nu te simti inselat din acest punct de vedere. E facuta sa te saturi si sa pleci multumit, mai degraba decat pentru experiente culinare unice. Nota pe care am pus-o la mancare e prin comparatie cu restaurantele cu aceeasi bucatarie traditionala si urbana spaniola, pentru ca daca am fi luat ca referinta bucataria fina, atunci ar fi avut cu un punct mai putin.
Serviciul a fost bun la La Rambla, pana la urma, dupa interventiile energice ale unui sef de sala sau de restaurant si ale patronului. Preturile sunt rezonabile, parca ceva mai mici decat era la La Rambla de dinainte, in Piata Dorobantilor. Clienti erau la vremea pranzului, probabil ca cei mai multi de la numeroasele cladiri mari de birouri din jur, cu mii de corporatisti. Pentru ei am vazut ca au si meniuri rapide de pranz, simplificate, cu preturi si mai mici.
Asadar, La Rambla pare sa se fi repozitionat oarecum, de la restaurantul cu mai multe pretentii din Mario Plaza, catre un restaurant de proximitate corect, serios, previzibil, cu mancare buna si indestulatoare, serviciu rapid si eficient, preturi cinstite. Poate nu chiar o cantina, asa cum e (inca) inteles acest cuvant in Romania, legat de niste amintiri destul de viu conturate, insa nici departe nu e. Cantina ca si celelalte doua destaurante de langa el, de altfel. As spune ca e, mai degraba, un lucru bun acesta, pentru ca bucurestenii au nevoie de mult mai multe restaurante ca acest La Rambla de acum. Cred ca le va merge bine in aceasta formula, sper sa aiba viata lunga acolo, in Piata Victoriei, si sa dea un exemplu bun.
(pozele sunt ale lui photo-dan, Patboy-2008, darksatoh si CesarMartin de pe www.deviantart.com)
