Energiea e, acum, in varf de succes. A fost deschis(a) in 2012 intr-un spatiu industrial, unde era o tipografie veche, cred, la parterul unei cladiri vechi de unde incepe Brezoianu, de la Dambovita, in spatele cladirii Ministerului de Interne. E Bucurestiul vechi acolo, centrul vechi, “istoric”, frumos, cu farmec, cu cativa copaci mari si batrani ramasi in picioare. E un spatiu destul de larg si neregulat, amenajat in stilul industrial, cu mare priza la publicul de azi, in special al celui tanar. Au avut un arhitect bun, sunt convins ca cea mai mare parte a succesului Energiei lui i-o datoreaza. Au si afara cateva mese, pe trotuar, sub copaci, si toata lumea vrea acolo cand se poate, evident. Unii, care nu mai aveau loc la mese, au ales sa stea mai degraba pe bordura, cu berea si cu sandviciul in mana, decat sa stea la mesele dinauntru. Aceasta e una dintre trasaturile bine accentuate si cunoscute ale consumatorului bucurestean de restaurante si de cafenele. Si cainii sunt bineveniti la Energiea, ceea ce contribuie substantial la individualizarea conceptului si la diferentierea fata de alte localuri de acelasi fel.
Mancarea e relativ simpla la Energiea, bucatarie nedefinita, “urbana”, “de Internet”, cum i se zice adesea. Nu au multe feluri. Cum cea mai mare parte a clientelei e alcatuita din tineri, putin pasatori de ce se spune despre sanatate, cantar si alte asemenea, au pus in meniu hamburgeri, multi cartofi prajiti, coaste de porc. Mancarea e servita pe niste platouri de lemn si pe placi de ardezie, dupa o moda absolut idioata ce umbla prin restaurantele bucurestene, e foarte incomod si dezagreabil sa mananci astfel. Mancarea a a fost destul de buna, insa nicio surpriza din acest punct de vedere, cam peste tot aripioarele de pui si coastele de porc sunt bune la gust, e si greu sa strici gustul unor astfel de mancaruri. Cartofii prajiti prea imbibati de ulei, a trebuit sa ramana in farfurie, chiar daca nu erau rai la gust.
Serviciul a avut si el o nota distinctiva la Energiea, cu chelneri tineri, care nu pareau deloc sa fi trecut pe la Liceul din Viilor ca sa invete obiceiurile proaste. Dezinvolti, cu energie, unii dintre ei chiar zambitori; ii cunoasteau pe multi clienti, care le vorbeau familiar, de la egal la egal, ceea ce spune ca e de bine. Un motiv in plus pentru chelneri sa nu-ti dea bon fiscal daca nu insisti… Portiile sunt destul de mari, preturile rezonabile, ceea ce e bine din nou.
Nu stiu daca i-a sfatuit cineva pe cei de la Energiea cum sa faca lucrurile, daca s-au uitat in jur si au tras invataminte sau daca au un foarte bun instinct de marketing, insa au gasit formula potrivita, acesta e genul de restaurant care are sanse mai mari sa prinda la clientul bucurestean, satul de chelnerii de la Viilor, pe care nu-l intereseaza prea mult daca e servit pe stanga sau pe dreapta, atata vreme cat primeste un zambet de la omul cu tava. Si, ca sa ii arate ca asta vrea, data viitoare il saluta ca pe un vechi prieten, ca sa fie si mai clar ca se bucura ca a ajuns din nou acolo. Si daca mancarea e cel putin bunicica si, cel mai important, daca are preturi rezonabile si nu te simti inselat, e inca si mai bine. Cred ca Energiea va fi plin inca o buna bucata de vreme, si chiar le doresc sa le mearga bine, mi se pare ca fac lucrurile cinstit si cum trebuie.
