Până anul acesta, habar n-aveam că personajele imaginare pot avea preferințe. Dar când vine copila de grădi și-ți zice, pe 22-23 decembrie seara, că trebuie să coacem „biscuiții preferați ai lu’ Moșu’“ te conformezi. Unde naiba găsesc eu forme la ora asta?

Primul instinct când am auzit cerința a fost să-i răscolesc biblioteca și videoteca să găsesc cum îl cheamă pe tembelul ăla care a scris/zis așa ceva. Numai că în fața foarte fericită a copilei, care descoperise rețeta universală de a-l îndupleca pe Moșu’ să-i aducă ce poftește, nici Sherlock Holmes nu are caz. Nici haz!

Rețete iau de pe net, dar forme pentru biscuiții Moșului…?

Când îți explică copila că Moș Crăciun are preferințe culinare, chiar dacă e (aproape) Ajunul, trebuie să-ți păstrezi intact instinctul de părinte. Asculți (cum crește viteza de circulație a sângelui prin vene). Zâmbești (atât de tare, încât îți notezi să-i spui stomatologului să-ți verifice măselele la următorul control). Și spui „da“ (cu entuziasm, așa cum faci când îi dai ciorbiță și e musai și de coregrafie ca să o accepte). Da’, adevărul e că ai intrat în panică, nu?

07.00 PM: Dau un search pe net și rezolv

Copila se joacă ceva de-a Crăciunul în camera ei. Ea are deja biscuiți pentru Moșu’ și îi servește păpușilor la un fel de petrecere de Crăciun. Și ce dacă-s din plastic? Păi, contează, nici nu-ți dai seama cât contează. Îmi încerc norocul:

– A, tu ai copt deja biscuiți pentru Moșu’! Bravo, hărnicuța mea! Păi nu vrei să-i punem Moșului pe farfurioară din ăștia? Că ți-au ieșit foarte frumoși!

– Nu, mami, ăștia sunt pentru petrecerea prietenelor mele. Nu vezi ce multe suntem?!

– Ba da, iubire, dar Moșu’ nu vreau decât unul. Că va mânca pe la toți copiii și, dacă mănâncă mult, nu mai încape pe horn. Haide, lasă-i și lui unul…

– Pe bune, mami? Ăștia-s din plastic. Cum să-i dau Moșului biscuiți din plastic?

Rest my case. Dar măcar am încercat. Acum sunt plină de spume. Mă întorc în fața laptopului și caut: biscuiți de Crăciun. OMG! De ce fac oamenii atâtea tipuri de biscuiți? Îmi vine ideea să-mi restrâng căutările. Scriu așa: biscuiții preferați ai Moșului. OMG2!!! Nu pot să cred, e la modă ideea asta! Eu de ce nu știam?

08.00 PM: Mă duc să culc copila. Sper să nu adorm și eu!

Restrângerea căutărilor nu ajută. Renunț. S-a făcut ora de culcare pentru aia mică. Punem pijamalele (ea), pieptănăm părul și le culcușim una în alta, sub plăpumioară. Doamne, ce frumos miroase părul ei. A lapte cu vanilie… (ca biscuiții preferați ai Moșului, îmi trece prin cap, ca o săgeată, ideea). Simt iar sângele clocotind, dar rezist! Când credeam că a adormit, se întoarce spre mine, trează bine, și-mi zice:

– Mami, să-i faci gata mușcați, ca să știe Moșul că sunt buni.

Îi zâmbesc (au, măselele, iar) și o mângâi pe spatele cald. Adoarme. Ea. Eu, nu. Nici nu mai am chef de dormit acum. Mă ridic și plec la luptă.

09.00 PM: De unde iau forme?! Dumnezeule, help!

Mă duc direct la caietul meu cu rețete. Am acolo cea mai rapidă, cea mai gustoasă, cea mai nemaipomenită rețetă de biscuiți și am de gând să o fac pe aia. Sunt convinsă că o să-i placă și Moșului. Sper să am toate ingredientele…

09.10 PM: Fac „Turtă dulce cu miere“

PASUL 1

Verificarea ingredientelor:

PASUL 2:

Cum se face

Mai întâi topesc untul și-l amestec cu mierea. Totul bine până aici. Apoi adaug faina, oul și condimentul de turtă dulce. Acum e acum. Caut pe net: ce conține condimentul pentru turtă dulce? Rezultate: scorțișoară, nucșoară, cardamom, ghimbir, cuișoare. Toate praf. Exact cum sunt eu acum! Caut în dulap. Găsesc așa: scorțișoară, ghimbir, nucșoară și cardamom. Nu am cuișoare. Nu mă mai interesează. Asta e!

Pun din fiecare câte o linguriță. Apoi frământ totul și fac o bilă de aluat. Zice să o pun la frigider 30 de minute. O pun!

09.45 PM: Marea provocare: cum dau forme biscuiților fără a avea forme de biscuiți?

Întind aluatul pe blatul de lucru. Ia să vedem, ce forme se poartă la biscuiții de Crăciun:

• pe cei rotunzi îi fac cu paharul. Sau cu un dop de la un bidon de apă. Rezolvat!
• pentru steluțe voi folosi steluțele de pe bentița copilei. Are o bentiță cu două steluțe prinse pe niște arcuri, de parcă ar fi cornițe. Adjudecat!
• omuleții de turtă dulce îi fac manual. Modelez un cârnăcior din care fac corpul, mâinile și picioarele, iar pe post de cap pun un cerc făcut cu dopul de la sticla de apă minerală. Îi lipesc în formă de om și îi calc cu sucitorul. Primul nu mi-a ieșit foarte bine, trebuia să las aluatul mai gros, ca să ajungă la grosimea potrivită după ce trec peste ei cu „buldozerul“. Așa ies foarte bine!
• brăduții vor arăta ca în desenele copilei dacă nu ai formă de brad. Tai 3 triunghiuri, unul mare, unul mijlociu și unul mic, și un pătrat pe post de trunchi. Apoi repeți procedeul de lipire ca la omuleți, adică treci peste ei cu sucitorul.

Nu mai am timp să mă gândesc și la alte forme. La anul, mă voi înarma din timp cu tot ce trebuie. 

Și totuși… de unde luăm forme de biscuiți?

Că dacă tot am stat pe Net, uite ce am găsit:

1. Un aparat marca Marcato Biscuits. Are 10 forme pentru fursecuri și biscuiți și 4 accesorii cu forme diferite pentru ornat. Prețul este de până în 40 de lei, acum au și reducere. 

2. Un set de forme, bun nu doar pentru a face biscuiți, ci și sandvișurile copilei. Potrivit pentru a tăia prăjituri, aluaturi, sandvișuri, legume și fructe în diferite forme, face mâncarea mai atractivă și amuzantă. Oțelul inoxidabil de calitate este durabil și nu ruginește, capacul din plastic detașabil face procesul de tăiere sigur și rapid, și toate accesoriile pot fi spălate în mașina de spălat vase.

3. Sau un set clasic, cinstit, de 16 forme pentru biscuiți. Acest set îmi amintește de cel din copilăria mea. Îmi place că are multe forme, asta va face și deliciul copiilor. Sunt din inox, pot fi igienizate ușor. Și știu că le ai o viață!

10.30 PM: Dau biscuiții la cuptor și fac glazura

Pun biscuiții pe hârtie de copt în tavă și îi trimit la cuptor pentru 10 minute. Cât stau la bronzat și apoi la răcit, pregătesc glazura. Bat 2 albușuri spumă, pun 300 g de zahăr pudră și câteva picături de zeamă de lămâie. Ce bine că le am pe toate!

Glazura o împart apoi în mai multe ceșcuțe și, folosind colorant alimentar, fac mai multe culori. Voi colora turtele dulci, ca dacă nu-i place rețeta Moșului, măcar să-i iau ochii cu coloratul.

11.15 PM: Cine e cea mai grozavă mamă? Cine? Cine? A, era să uit: mușcătura!

Când totul părea că e gata și bine realizat, mi-am adus aminte de ultima dorință înainte de a adormi a copilei. Comandase biscuiți mușcați, ca să nu creadă Moșu’ că-i dăm plastice. Dar biscuiții mei sunt gata copți, colorați, aranjați pe farfurioară. Dacă îmi aduceam aminte înainte să-i coc, aș fi folosit proteja bunicii, că tot sunt la noi, că e Crăciunul. Dar așa, nu-mi mai rămâne decât să-i capsez eu, cu dinții pe care intenționezi să-i duc la stomatolog după Sărbători.

Am mușcat! Hm, ce buni sunt. Ia de-aici, Moșule! Mai vrei și lapte? Că merg și așa, seci.

PS: dacă vrei și alte rețete de biscuiți pentru Crăciun, avem aici.