Când am băgat Radisson Blu Sinaia pe Waze și am văzut o jumătate de oră în plus față de cât fac de obicei până în stațiune, primul gând a fost „E clar. Blocaj la Comarnic”. Nu era Comarnicul. Era urcușul până la Cota 1400. Așa că am pornit cu o singură întrebare: merită drumul sau nu? Iar la final îți spun și ce nu mi-a plăcut la deschiderea oficială.
De curând am fost invitat la deschiderea oficială a Radisson Blu Hotel, Sinaia Cota 1400 – primul hotel montan de cinci stele din România, ridicat la altitudine. Am plecat din București cu gândul că fac două ore și cu speranța că, într-o zi de joi, nu e așa de aglomerat și nu stăm în coadă pe DN1. Doar că atunci când ajungi în Sinaia încă nu ai ajuns la Radisson 1400. Și asta e și bine, și rău. Rău, pentru că mai ai de mers 30 de minute. Bine, pentru că drumul e exact ce ai nevoie ca să te „rupi” de oraș.
Urci pe un drum în lucru, care e oricum foarte abrupt și întortocheat. Și ajungi sus, unde dai de o clădire cu poveste care a purtat, din 1939, patronajul Casei Regale. S-a restaurat cu grijă, s-a extins cu bun-simț și a ieșit ceva care nu seamănă cu niciun alt hotel montan pe care l-am văzut la noi.
Am ajuns cu gândul să văd „ce au făcut oamenii ăștia aici”. Am urmărit proiectul din exterior și părea că s-a mișcat foarte, foarte repede. Am rămas peste noapte și când m-am apucat să scriu acest articol, mi-am dat seama că nu aveam nici măcar o fotografie din seara evenimentului. Ceea ce, recunosc, e cel mai bun semn.
După ce judec eu un hotel
Am două criterii simple.
Primul e somnul: cât e de liniște, întuneric și cât de ușor reglezi o temperatură bună în cameră. Aici a fost impecabil – deși petrecerea de jos a ținut până la ora două noaptea, în cameră nu m-a deranjat nici musca.
Al doilea criteriu e micul dejun. În mod normal, eu nu mănânc dimineața. Dar când sunt la un hotel bun, vreau să fiu „spoiled” cu un cappuccino bun (obligatoriu) și ceva gustos pentru care chiar să merite să te trezești. Și aici, am fost răsfățat :).
Ce ai la dispoziție la Cota 1400
Hotelul are 68 de camere și suite, majoritatea cu vedere spre Bucegi, din care unele cu terase generoase. La masă, ai COCON, restaurantul principal, cu un meniu coordonat de chef executiv Romică Harabagiu. Apoi mai ai TONIC Bar & Cigar Lounge pentru seară și STUDIO 1400 Après Ski & Terrace pentru zilele de schi. (Apropo de asta: hotelul are și acces ski-in/ski-out, cu dulăpioare individuale pentru oaspeți. Deci dacă vii la noi la munte la schi, e o variantă foarte bună!).
Zona de wellness este, cred eu, punctul forte. FORÉT KITSUNE Spa & Wellness: aproape 700 mp, cu piscină interioară și exterioară încălzită, hammam, spa marocan, saună și jacuzzi. Plus o sală de fitness completă și spații de conferință pentru evenimente corporate – dar despre asta o să scriu altă dată, cu altă ocazie.
Andu Mărginean și Mihai Popescu, designerii din spatele proiectului
Designul camerelor și suitelor a fost făcut de biroul lui Andu Mărginean și se simte mâna cuiva care a înțeles unde se află hotelul. Materiale naturale, lemn masiv, piatră, tonuri calde – nimic din decorul ăla de munte-clișeu, cu coarne de cerb puse din reflex pe pereți. E un lux liniștit, gândit să te ajute să te deconectezi, nu să te impresioneze cu logo-uri.
Spațiile publice au fost gândite de biroul lui Mihai Popescu, împreună cu echipa de la Biomorph. Și aici e povestea care mi-a plăcut cel mai mult din tot turul: conceptul din spatele interiorului e „zborul”, sau mai exact… ideea de cuib de pasăre. Te oprești din zbor, aterizezi, și găsești un loc construit special ca să te adăpostească. Se simte în felul în care lobby-ul și zonele comune curg una în alta, în materialele care par adunate, nu impuse, și în lumina care intră de peste tot, ca și cum ai privi printre crengi.
E genul de concept pe care, dacă nu ți-l explică cineva, îl simți fără să știi de ce; iar dacă totuși cineva ți-l explică, brusc totul capătă sens.
Turul secret cu Adina și Alex de la Biomorph
Norocul zilei a fost că Adina și Alex, de la Biomorph, ne-au făcut un tur ghidat secret – genul de tur pe care nu-l primești dacă nu întrebi, cu explicații de designer, nu de recepționer. Am aflat de ce anumite colțuri arată exact așa, ce s-a schimbat față de planul inițial și ce detalii ar trece neobservate dacă nu ți le arată cineva care a lucrat efectiv la ele (nu e de mirare, din moment ce ei doi, alături de Mihai Popescu, au pus la punct conceptul spațiilor publice). Genul ăsta de context schimbă complet felul în care privești un spațiu după aceea.
Ce nu mi-a plăcut, de fapt
Am promis că spun ce nu mi-a plăcut, așa că o fac: nu mi-a plăcut că lucrurile bune se termină repede. Atât. Restul a fost, sincer, aliniat de la un cap la altul – de la clădire, la cameră, la spa, la oameni.
PS: dacă tot vii la munte, Radisson Blu Sinaia Cota 1400 merită trecut pe listă – și pentru priveliște, și pentru poveste, și pentru echipa din spatele ei.
PS 2: îți las aici mai multe imagini, ca să știi la ce să te aștepți când mergi în vizită la ei. Iar aici ai o listă cu alte restaurante bune din Sinaia unde să iei masa, dacă vrei să încerci și altceva.
