Neptunus e un fel de pledoarie pentru lucrul bine facut in lumea restaurantelor, si pot spune ca le-a iesit in mare masura. Neptunus e unul dintre restaurantele serioase ale Bucurestiului, facute cu si din pasiune, si cu foarte multa munca. Patronul, domnul Daniel Anca, e si bucatar sef. Mai are un restaurant cu acelasi nume si cu acelasi specific in Brasov, care pare sa fie cunoscut si de succes in zona. Am auzit ce e destul de cunoscut printre profesionisti si unii il considera chiar un fel de “patriarh” in acea lume a lor. A lucrat la Capsa si la Lido, in vremurile celelalte, apoi a fost plecat 14 ani in Italia, unde a lucrat ca bucatar, cea mai mare parte a timpului la Napoli. S-a specializat pe bucataria italiana, in special pe produsele mediteraneene, pe care vrea sa le si promoveze in noul restaurant.
Neptunus ocupa o buna bucata din celebrul parc Herastrau, pe Nordului, in zona cu restaurante unul langa altul. A luat locul unui restaurant care ajunsese un fel de “oaie neagra” a locurilor, destul de ponosit si cu mancare proasta, si destul de gol, pe cale de consecinta. Vorbesc aici de Patru Anotimpuri, care era un fel de “ruda saraca” a celor care au si Quattro Stagioni. Intre timp au mutat acest Patru Anotimpuri in alt loc, tot in Herastrau, mai spre interiorul parcului, si au facut si niste investitii in el, asa ca acum s-ar putea sa fie mult mai aproape de ceea ce se presupune vca ar trebui sa fie un astfel de restaurant “cu specific romanesc”, in unul dintre locurile scumpe ale Bucurestiului.
Dar sa revenim la Neptunus… E un restaurant mare, dupa cum am spus, facut cu o investitie pe masura. De aceea diversele parti ale lui au si fost deschise separat, pe rand. Prima deschisa a fost terasa-gradina, in iunie 2011; foarte mare si spectaculoasa. Era si de asteptat sa fie asa, pentru ca e o bucata de parc, cu mese si lumini printre copaci. Apoi, spre toamna, cand s-a mai racorit afara, au mutat clientii intr-o cafenea cu vreo 50 de locuri, pusa intr-o terasa inchisa, foarte bine facuta si amenajata si aceea, cu mult lemn, culori in ton si cu o vedere panoramica asupra parcului, avand geamuri continue pe toate laturile cu vedere spre verdeata.
Salile principale, cele din interiorul cladirii, au fost gata chiar la timp, cand dl Anca nu a mai putut tine clientii in cafenea, pe terasa acoperita, si i-a mutat la caldura, chiar la sfarsitul lui octombrie. Interiorul surprinde, mai ales pentru cei care ajung la Neptunus pentru prima data. Pe cei mai multi placut, insa cei cativa intoleranti in ale esteticii ar trebui sa li se aduca aminte ca sunt intr-un restaurant, totusi, nu in alta parte. Totul la Neptunus e cu trimitere la Neptun, la mare, la soare, la Mediterana, la vacanta. Mobilier si aranjamente cu alb si turcoaz, tablouri si fresce cu imagini idilice, unele de foarte mari dimensiuni, plante… In curand vor fi aduse si niste acvarii destul de mari, mi-a spus dl Anca, ce vor intregi imaginea.
Un salon interior, pe care l-au numit “Acvariul”, va fi deschis si el in curand. I-au spus asa pentru ca oaspetii vor fi inconjurati de pesti inotand prin niste acvarii murale. Abia astept sa vad ce va iesi din aceasta ultima idee a inventivului patron-chef-patriarh… Neptunus are si o crama al subsol, insa aceea nu e inca amenajata. Si nici nu ma mira asta, tinand seama de cat de mult a fost de munca si de cheltuit cu ce au dschis si facut functional pana acum.
Si despre mancare acum: meniul de la Neptunus e italienesc mediteranean, cu mult peste si cu fructe de mare, evident. Dl Anca spune ca primeste peste proaspat direct din Italia, de cate ori are nevoie. Din ce am vazut noi in farfurie si in furculita, cam asa pare sa fie. Am mancat la Neptunus toate legumele si vietatile obisnuite intr-un astfel de loc, insa ci cateva feluri in combinatii inedite, nemaintalnite in alte parti, cum ar fi crevetii cu fasole sau legumele cu ciocolata. Dl Anca nu-si propune sa faca “fine dining” la Neptunus. El vrea sa arate bucurestenilor care au uitat ce gust poate avea o mancare adevarata ca niste produse aparent banale pot fi aproape de nerecunoscut celor cu limba atrofiata atunci cand sunt proaspete, alese si gatite cu grija si cu multa munca, fara compromisuri. Pe noi ne-a convins, pentru ca tot ce am mancat pana acum la Neptunus a fost de la destul de bun pana la foarte bun.
Si serviciul a fost destul de bun, mai ales ca dl Anca e mai tot timpul acolo, explica si sta de vorba cu clientii. Clienti-oaspeti, pe care adesea ii si cunoaste personal si pe care ii suna cand se intampla ceva la Neptunus ce ar putea sa fie inclus in categoria evenimentelor culinare. Preturile nu sunt mici deloc, insa tinand seama de ce ai in farfurie si in jur, par rezonabile si proportionale.
Asadar, Neptunus are toate sansele sa ajunga repede pe orice lista cu restaurante italienesti-mediteraneene de referinta din Bucuresti si pe listele cu restaurante de peste si fructe de mare la care se poate merge la sigur, fara alte emotii decat, poate, cele legate de portofel.
