Itadaki Sushi e o incercare indrazneata si putin inaintea vremurilor pe piata gastronomica bucuresteana. In alte tari auzi adesea despre restaurante mici sau foarte mici, pitite prin cartiere marginase, prin sate sau prin tot felul de locuri in care nu-ti vine sa intri daca nu stii ce e inauntru, dar care au o mancare pentru care oamenii se suie in masina si vin de departe pentru o experienta unica, adesea. Si de aceea multe dintre cele mai faimoase restaurante ale lumii, cu stelute Michelin, nu sunt in marile metropole, cum s-ar putea crede, ci care pe unde…
Pana de curand, toate restaurantele « mari » ale Bucurestiului erau mari la propriu, in primul rand. Afaceri pe picior mare, facute cu investitii pe masura, cu amenajari si decoruri scumpe, cu o armata de angajati si neaparat cu duduite frumoase si foarte senzuale care sa rada la tine la intrare. Abia in ultima vreme, insa, au aparut si se vorbeste despre micile restaurante, bistrouri, locante sau cine mai stie ce denumiri li se da, in care mancarea buna e lucrul cel mai important si unde patronii se preocupa mai mult de ce e in farfurie decat pe pereti.
Asadar, Itadaki Sushi e un astfel de loc. Cred ca multor bucuresteni nu le-ar da prin minte sa-l numeasca “restaurant”, si asta pe buna dreptate, pentru ca e atat de mititel incat il poti lua cu usurinta drept butic, atelier sau orice altceva. Cred ca a fost un garaj acolo, pe Banu Antonache, chiar vizavi de Piata Floreasca, o anexa a unei gospodarii sau o constructie mica usoara, asa cum se vede bine si din poze.
Inainte de Itadaki Sushi a fost tot un catering japonez acolo, cu numele de Just Sushi, care a rezistat vreo jumatate de an, sau cam asa ceva. Dupa ei locul a fost preluat de catre cei care au avut Sushi & Go in Piata Dorobantilor, un foarte mic restaurant si take-away la demisolul pietei, pe partea cu Calea Dorobantilor. Dupa ce au parasit locul respectiv, din cauza chiriilor enorme ale zonei, cei doi asociati au luat pe fostul chef de la Maiko (Japonez), restaurant care tocmai se inchisese si el. Domnul Vova (Vladimir) e un moldovean umblat prin lume si a ajuns pana foarte departe. Impreuna au pus pe picioare Itadaki-ul despre care vorbim acum. Moldoveanul pare sa fie foarte bun in ale bucatariei japoneze, si ca dovada sta nota maxima pe care am dat-o lui Maiko (Japonez), pe vremea cand lucra el acolo. Si mai stiu ca cei doi asociati au adus inca un bucatar specialist pe bucataria asiatica, asa ca Itadaki pare sa acopere o buna parte din bucataria sud-asiatica, nu numai pe cea japoneza de sushi.
Itadaki Sushi e un restaurant foarte mic, dupa cum am spus, cred ca e cel mai mic dintre cele la care am fost eu in Bucuresti. Are o masa de tip tejghea in mijloc, care ocupa toata camera, cu cate 3 mese de o parte si de alta. Vara mai scot doua masute direct pe trotuar, foarte mici si ele. Decorurile sunt vesele si colorate, cu trimitere catre cele orientale. Pe scurt, locul e curat si prietenos.
Meniul e destul de bogat, surprinzator pentru micimea locului. Eu am luat putine feluri si niste deserturi, au fost bune toate. Nota maxima am pus-o si prin extrapolare, stiind ce am mancat la Maiko facut de cheful moldovean, si avand ocazia sa mananc si ce a gatit celalalt chef, cel cu bucataria sud-asiatica, in alta parte.
Preturile nu sunt mici la Itadaki Sushi, asa cum te-ai astepta cand te uiti dinspre afara spre inauntru, insa sunt normale pentru calitatea mancarii. Serviciul a fost bun, cu cei doi patroni prin preajma.
Cred ca vand mai mult la pachet cei de la Itadaki Sushi, numerosilor corporatisti si familiilor instarite din cartier. Am uitat sa intreb daca fac ei livrarile sau trebuie sa te duci singur cu sufertasul si cutiuta ca sa ti le iei. Insa si o masa rapida in micul lor local e de luat in calcul, cand sunteti in zona, mai ales ca Itadaki pare sa aiba unele dintre cele mai bune mancaruri din bucataria sud-asiatica din Bucuresti, si sushi la fel.
