Am fost la restaurantul Monna Lisa cu multa curiozitate, dupa ce niste italieni respectabili mi-au spus ca e cel mai bun restaurant italian din Bucuresti. Am avut oarecare indoiala cand am vazut ca ezitau intre Monna Lisa si Cantina Verde, dar mi-am spus ca stiu ei ce spun, si ceva ce nu stiu eu, mai ales ca la Cantina Verde am fost acum un an si jumatate si s-or mai fi schimbat multe si pe acolo – desi nu era deloc rau, ba dimpotriva! Insa cred ca italienii cu pricina erau amici cu don Fernando, daca nu cumva erau ca acei bucuresteni care cred sincer ca La Mama e cel mai bun restaurant romanesc din Bucuresti… Nu, Monna Lisa nu e cel mai bun restaurant italian din Bucuresti. Insa nu-mi pare rau ca m-am dus la ei, pentru ca mi-a placut mancarea si mi-au placut si locul si chelnerita timida.
Restaurantul Monna Lisa e greu de gasit din prima, doar dupa niste indicatii verbale, e bine sa aveti GPS-ul in buzunar, o harta, sau sa fiti evreu si sa cunoasteti bine cartierul evreiesc de pe la Sfanta Vineri. Pentru cei mai culti, Monna Lisa e chiar in fata Teatrului Evreiesc. Cat am vazut eu noaptea, pare sa fie o constructie usoara, ca acelea pe care multi le fac fara autorizatie, ca terasa acoperita in prelungirea unei case. Restaurantul propriu-zis e in terasa acoperita, in restul cladirii fiind bucatarii sau poate si alte sali, nu stiu. Insa sala cea mare, careia i-am facut si niste poze, e frumoasa: foarte rustica, toata in lemn, luminoasa, cu cuptorul in mijloc, atmosfera de vacanta, foarte placuta unui bucurestean cu nostalgii. Daca nu ar fi fost complet gol, i-as fi pus nota maxima la ambianta.
Meniul a fost o surpriza la Monna Lisa, pentru ca acolo sunt, de fapt, doua restaurante, unul italian, in mainile chefului Jose, si unul romanesc, unde la bucatarie e Luci (probabil ca Lucian in buletin). In buna traditie bucuresteana, meniul e imens, cu de toate, inclusiv pizza. Noi am luat un orez cu fructe de mare asa si asa, nimic deosebit, niste ravioli foarte bune, mai bune decat in foarte multe locuri in care am mai mancat asa ceva, un tartar de ton despre care nu e nimic de zis, nici bine, dar nici de rau, si niste cotlete de miel facute pane cu foarte mult ulei si care au ramas in farfurie, pntru ca nu ne-au placut deloc. Oricum, cred ca Jose ii face o mare risipa de untdelemn lui Fernando, pentru ca pune cam peste tot mai mult decat e cazul. Nota pe care am pus-o la mancare nu e pentru ce ne-au pus noua in farfurie, ci mai mult sub influenta italienilor care ne-au spus de ei, si care italieni, fara indoiala, nu primesc aceeasi mancare ca si noi cand se duc acolo. Si nota e doar pentru mancarea italiana de la Monna Lisa, nu stiu deloc cum e cea romaneasca.
Serviciul a fost bun, mai ales ca eram singuri in tot restaurantul, dupa cum am spus. Preturile sunt mari la Monna Lisa – cel putin cele de pe bucataria italiana. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, iti scoate cu usurinta 300 de lei din buzunar.
Asadar, gandindu-ma doar la ce am mancat noi, nu as avea de ce sa recomand cuiva sa mearga intins la Monna Lisa, mai ales ca trebuie sa iti iei masina cam in orice situatie. Ambianta e placuta si chiar te simti un pic in Italia, insa nu cred ca e de ajuns, mai ales ca nici nu e ieftin. Dar daca va lipiti de vreun grup de italieni sau daca aflati din alta parte ceva ce noi nu am stiut, poate ca merita, macar un drum acolo, daca nu ati mai fost, ca sa va faceti propriul clasament.
