E surprinzator ca sunt atat de putine restaurante cu bucatarie spaniola in Bucuresti, dat fiind ca sunt foarte multi de-ai nostri care au stat ani de zile acolo. De aceea e mai mult decat binevenita o initiativa precum aceea a unui roman care s-a intors in Bucuresti cu o valiza cu produse cum noi nu am mai mancat pana acum si cu niste lucruri in cap pe care nu le stiam. Si, mai ales, s-a intors sa promoveze un concept care mie mi-e atat de drag, si anume bacania – restaurant, sau restaurantul – bacanie, dupa cum vreti sa o luati. Mai peste tot in lume vezi magazine cu lucruri de mancat, mai ales cele cu branzeturi si cu produse din carne uscata sau afumata, care au si o masuta sau doua intr-un colt in care poti lua o gustare rapida cu ce vezi in galantare, alaturi de un pahar cu vin. Apoi gasesti multe care sunt pe jumatate restaurant si pe jumatate boutique, si adesea restaurante care au si un mic raion din care poti lua ceva de-ale gurii pentru acasa. Oricare dintre aceste variante aduce niste optiuni in plus, deci e un castig pentru client.
Asadar, cetateanul in cauza a facut o lista cu ce i-a placut mai mult in Spania, s-a intors in Patrie si s-a pus pe treaba. A gasit gol parterul unei cladiri noi vizavi de Parcul Carol, la intersectia cu Bulevardul Marasesti, dar cu intrarea pe Candiano Popescu, s-a apucat sa-l renoveze si sa-l amenajeze, apoi a pus o placuta la intrare pe care scrie « don Jamon ». A desenat si un jambon stilizat dedesubt, ca sa fie clar despre ce e vorba. Intr-o parte a facut un mic magazin cu tot felul de produse din Spania, de la carnuri, branzeturi si conserve, pana la vinuri si dulciuri; au si paine si deserturi facute pe undeva mai aproape si multe altele. Intr-o camaruta separata, refrigerata, mai in spate, au si niste delicatese si vinuri scumpe.
Restaurantul propriu-zis are aer de cafenea sau de fast-food modern, cu masute simple si banchete, cu scaune inalte pentru cei care vor sa ia cateva inghitituri direct la tejghea. Meniul de la don Jamon e din bucataria spaniola, evident, atat cea traditionala, cat si cea urbana, contemporana. O parte din mancare, mai ales aperitive, sunt puse direct in galantar, te poti uita si alege aratand cu degetul, in eventualitatea – foarte probabila – ca nu stii cum se cheama ce ti-a atras atentia si a declansat sucul gastric la don Jamon. Tot ce am mancat la don Jamon a fost bun si foarte bun. Pe multe dintre ele le-am gustat pentru prima data, nu le stiu numele, insa le-am facut poze.
Clienti erau destui la don Jamon, inclusiv unii care vorbeau alta limba decat a noastra. Serviciul a fost bun, cu patronul prin preajma, dornic si mandru sa explice fiecaruia ceea ce, aproape sigur, numai el stia.
don Jamon e, deci, un lucru bine facut, cu o investitie pe masura, dar si cu pasiune si cu cap. Cred ca la fel arata restaurantele si cafenelele spaniole din ziua de azi, la ele acasa. Sunt sigur ca le va merge bine, cred ca vor avea si clienti care vor veni din alte parti ale Bucurestiului, daca nu sa manance zi de zi acolo, macar sa vada cum e adevarata mancare spaniola.
(poza lui Opera-Gypsy de pe www.deviantart.com)
