Palmyra s-a mutat din Barbu Vacarescu la inceputul lui 2014 pe strada Matasari, unde a fost inainte un alt restaurant, Planet. In Barbu Vacarescu Palmyra era mai degraba o cafenea, Cafe Palmyra, am si scris despre ei. In Matasari sunt un restaurant in toata regula. Ocupa o casa intreaga, destul de mare, cu doua niveluri, din care cel de la etaj are pe jumatate o terasa descoperita, care ar putea sa fie foarte frumoasa vara. Casa are si o curte mare, cu siguranta ca acolo va fi o terasa. Zona e frumoasa, Bucurestiul vechi, cu case si vile, Matasari fiind o strada cunoscuta iubitorilor de lucruri din alte vremuri.
Amenajarea de la noul/a Palmyra e facuta dupa obiceiurile si gusturile lor, cu ceva decoruri orientale, multa panza, ciucurei. Cred ca au preluat o parte din mobilierul si decorurile de la fostul restaurant, cu o mocheta degradata si patata. Si cred ca au adus si demifotoliile de la fosta lor Cafe Palmyra, pe care le-au pus la parter, unde au refacut atmosfera de cafenea, cu mese mai joase. Sus, la etaj, au scaune mai inalte, cu mese de restaurant, intr-o atmosfera ceva mai formala. Oricum, impresia generala e de interes putin pentru imagine, cu mobilier si lucruri recuperate din diverse locuri, unele cu urme vizibile de degradare. Insa la fel e in cele mai multe restaurante asiatice, fie ele apropiat sau indepartat orientale, asa ca nu a fost vreo surpriza.
Meniul de la Palmyra e din bucataria arabeasca, destul de lung, cu majoritatea felurilor obisnuite in restaurantele lor. Au adus acolo pe Ahmed, fostul chef de la Sis Kebab, despre care am scris numai lucruri bune la vremea lor. Insa mi s-a spus ca el trece doar din cand in cand pe la Palmyra, iar de gatit gateste doamna Vali, sotia lui siriana cu nume romanizat. Mancarea a fost destul de buna la Palmyra, cu lipie fierbinte, facuta atunci, insa nu atat de buna pe cat ne-am fi asteptat. Kebabul, in special, a fost departe de ce trebuia sa fie. Antreurile, gustarile lor reci, au fost bune, insa.
Clienti erau la Palmyra, si arabi si romani, cei mai multi pregatiri sa stea acolo, ca la un club, mai degraba, jucand table, fumand narghilea, uitand-se la televizor sau pur si simplu nefacand nimic, asa cum vezi adesea in astfel de locuri de socializare pentru ei. Preturile nu sunt mici, dar nici foarte mari la Palmyra. Serviciul a fost rezonabil, cu fete ospatarite, asa cum e in cele mai multe restaurante arabesti, in care vezi mai putini chelneri decat chelnerite.
Sper ca in curand sa-si imbunatateasca mancarea la Palmyra, mai ales ca am inteles ca sunt acolo de foarte curand si e posibl sa nu fie toate la locul lor si sa mearga asa cum ar trebui. Si cred ca Ahmed nu va lasa lucrurile asa, e vorba despre imaginea lui in joc, la care stiu ca tine destul de mult, ca se inscrie si se duce pe la concursuri, asa ca sunt sigur ca va lua masuri. Se poate ca pana in primavara Palmyra sa devina un restaurant arabesc foarte bun si atractiv pentru bucuresteni, mai ales cand vor putea sta pe cele doua terase. Si sper sa-si fi adus cu ei si dansatoarele despre care am scris deja. Mai vedem…
(poza lui SchizophrenicKittie si a lui jbidewell de pe www.deviantart.com)
