Pe strada Batistei, unde se taie cu Bacaloglu, la cativa pasi de Calderon, e un mic palat cum nu sunt multe in Bucuresti. E Palatul H. Spayer, cunoscut si drept Casa Marmorosch Blank, de la numele cunoscutei banci care a avut aici un sediu administrativ. Numele oficial pare sa fie Spayer, insa uneori il veti gasi si ca Speyer, Spayr, Spaier sau Speier. Palatul H. Spayer face parte din Ansamblul de arhitectura “Str. Batistei”, o colectie de cladiri reprezentative de patrimoniu cultural, in zona dintre Jean Louis Calderon si Vasile Lascar.
Herman Spayer a fost un om bogat. I-a cerut celebrului arhitect Louis Blanc sa-i faca un palat, ceea ce acesta a facut in anul 1900, cu placere si cu mandrie. De rezultat va puteti face o vaga idee privind pozele de aici, de pe site, si de pe unde mai sunt, pe Internet, in albumele de arta, pe ilustratiile vremii si cine mai stie pe unde. Pana in 1990 a fost ceva cu partidul acolo, iar dupa aceea cu partidele, in functie de cum apucau puterea. L-au dat Asociatiei 21 Decembrie. Sa dai un astfel de palat cuiva care evident nu are cum sa-l intretina, e o crima cluturala si o mare magarie politica.
Nu stiu ce s-a mai intamplat in Palatul H. Spayer de atunci incoace, daca in afara de cei cu asociatia s-au mai aciuit si altii in 25 de ani. Am auzit ca acum e un restaurant acolo, si m-am dus sa vad. Intr-adevar, pe latura din dreapta a palatului am vazut scris In Spayer Bistro, mese in curte si umbrele mari cu Heineken. La inceput m-am indignat sa vad un restaurant acolo, si inca unul cu mancare proasta, insa dupa aceea m-am razgandit. Mi-am zis ca, in fond, poate ca omul acela a facut un lucru bun ca ii indeamna pe bucuresteni sa intre si sa vada o bucatica de palat adevarat, despre care nici nu ar fi aflat vreodata ca exista si cum arata, altfel. Mai bine un rau mic decat unul mare.
In Spayer Bistro are doua sau trei camere de la parter si o jumatate din curtea din fata. E un palat adevarat, cu vitralii, tavane pictate, ferestre mari, seminee de marmura, candelabre, lemn adevarat. Pustietatea de acolo il punea si mai bine in valoare.
Meniul de la In Spayer Bistro e o lista cu mancare take-away si cu livrare la domiciuliu de la un fel de cafe-bar cam dubios din Piata Rosetti, Legere. Alegi din lista, adica, cei de la In Spayer ii suna pe cei de la Legere si le dicteaza ce ai cerut, dupa care cineva se duce pana acolo si in zece minute e inapoi cu sufertasul cu mancare, pe care cei de la In Spayer o desarta pe o farfurie si ti-o aduc la masa. La inceput m-am indignat, insa apoi m-am razgandit, mi-am zis ca e mai bine ca nu s-au apucat sa darame palatul ca sa faca niste bucatarii acolo. Si, la urma urmei, mancarea nu a fost mai rea decat la alte restaurante cu pretentii, cu bucatari sefi si cu ajutoare de bucatari, cu bucatarii moderne si cosuri de otel inoxidabil pe fatada care duc spre acoperis si inca mult deasupra lui. Si dai si putini bani pe ea, ca sa nu mai spun. Si mai au si o chelnerita adorabila, care nu stia nici cum se numeste restaurantul, daramite si ce a fost in palatul acela cand ea nu era nascuta inca…
In Spayer Bistro pare sa fie o sala de evenimente, de petreceri, de intalniri de tot felul, de expozitii, cum am citit ca se intampla acolo. Si de baut cafea, limonade, bere si alte cele. De fapt, chiar asa se si prezinta: “In Spayer Bistro – bar, dance club, event venue”. Mancatul e un fel de rau necesar, doar ca sa nu vina oamenii cu pachetelul in geanta. Nu stiu ce socoteli de business si-au facut cei de la In Spayer Bistro, poate ca le merge, vad ca sunt tot acolo de un an de zile, din iulie 2013, cand a fost deschis. O sa trec si intr-o seara, poate voi zari si niste oameni, sa vad cine si cum sunt, pentru ca la pranz nu era nimeni, dupa cum am spus.
