In frumoasa casa de pe Aron Florian, intre Maria Rosetti si Batistei, a fost primul sediu al lui Nestle, cand au intrat ei in Romania. Dupa aceea am vazut un restaurant unguresc, Christie’s, inlocuit de un alt restaurant, care a avut o viata mai scurta, Casa Tulceana, cu peste adus direct de la Dunare si din mare. In martie 2014 a aparut Ludic, un restaurant cu un concept spus de insusi numele lui, si anume un loc in care e si de joaca pentru toata lumea, de la cei mici la ceilalti, pe langa (sau printre) farfuriile si platourile de mancare. Lista jocurilor e foarte lunga, inclusiv cu cateva in care as putea sa fiu si eu participant, daca imi pun serios memoriaa la treaba: Piticot, Nu te supara frate, X si 0, Remi, Domino, Scrabble si Table.
Dar nu pot sa nu le enumar pe toate…: Adios Amigos, Arbos, Bastion, Black Stories, Bohnanza, Bumm, Carcassonne, Catan – Europa, Catan – joc de baza, Catan – Jocul de Carti, Catan – Navigatorii, Catan – Orase si Cavaleri, Catan extensie 5/6 jucatori, Citadels, Citadels – The Dark City Expansion, Colonistii din Catan – Negustori si Barbari, Crooks, Dixit, Dixit Odyssey, Fluxx, For Sale, Guillotine, Hive Pocket, Infarkt, Jungle Speed Deluxe, Kingsburg, Letters from Whitechapel, Loopin Louie, Mesterul Manole, Piticot, Nu te supara frate, Risc – Commander, Dama si Moara, X si 0, Rummikub, Awale, Niagara, Apples to apples, Quarto, Quoridor, Pylos, Kosmokado, Cubulus, Mahjongg, Domino, Marocco, Remi, Go, Scrabble, Tarot, Wench, Table, Sah, Wii sports, Le sport en folie, NFS Carbon, Tetris party, Scarface, Bleach – shattered blade, Alien syndrome, Adventures of Tin Tin, The Simpsons, Rayman – origins, Just dance – best of, Just dance – feel the beat, ABBA – you can dance, Mondo, Munchkin, Muzicando, Onirim, Pastiche, Pickomino, Poker cu gandaci, Reteaua Energetica, Saboteur, Saboteur 2, Santiago, Santiago de Cuba, Spielbox, Ticket to Ride – Europe, Timeline, Timeline – Extended (220 cards), Top-A-Top, Ubongo, Ultimate werewolf, Wild Fun West!
Casa lui Ludic e in capatul unei stradute infundate, asa ca nu poti ajunge acolo decat daca stii bine, dinainte, unde te duci. E Bucurestiul vechi, cu farmec, cel despre care scrie in romane; case de altadata, ceva verdeata, liniste. Ei au o casa fara etaj, se pare, insa cu o mansarda sau cu pod. In spate aveau o gradina, insa acum au facut acolo o terasa pe doua niveluri din lemn, acoperita in intregime, in jurul unui copac gros. E intunecoasa si destul de apasatoare, cu tavanul destul de jos, ti se rupe inima cand te gandesti ca ai fi putut sta direct sub un copac mai batran decat Caragiale. Pe de alta parte, insa, in canicula verii e posibil sa devii mult mai ingaduitor.
Interiorul e si el destul de intunecos, nerenovat de ceva vreme, probabil, sau facut cam la repezeala si cu economie. Lemn peste tot, vopsit in maro inchis, sobe de teracota, lampadare boieresti, dulapuri si alt mobilier din lemn masiv – o atmosfera calda, placuta si cu nostalgie, din multe puncte de vedere, insa si cam imbacsita, cu semnele degradarii si cu celelalte dezavantaje ale vechiului destul de vizibile, pe de alta parte. La intrare au o mocheta murdara si rupta, care te indispune, chiar daca incearca sa-ti distraga atentia cu o informatie linistitoare: “Intrati, intrati, crocodilii sunt legati!”.
Ludic are un meniu foarte lung, cu de toate, ceea ce acum se numeste, de regula, “bucatarie urbana”, sau “bucatarie de pe Internet”. E mancare destul de simpla, nimic special, insa pare sa fie luata in serios, cineva cred ca se straduieste destul de mult in bucatarie. A fost rezonabila, cineva care merge la Ludic fara mari pretentii gastronomice poate pleca multumit.
Cand am fost noi era un fel de petrecere cu foarte multi copii si cu parintii aferenti, ne-a facut placere sa-i vedem. Cei care vor sa manance in liniste mormantala ar trebui sa se intereseze inainte de a ajunge la Ludic asupra vitezei de alergare printre mese si a numarului de decibeli din ziua respectiva, ca sa nu aiba o surpriza prea mare.
Preturile sunt destul de mici la Ludic, si am uitat sa intreb daca trebuie sa platesti ceva pentru jocurile lor. Serviciul a fost foarte bun, ne-am simtit tot timpul bineveniti, bine primiti si bine serviti, cu naturalete si cu sinceritate, ca si cum am fi mers acasa la cineva, in vizita. Au niste chelnerite adorabile, patronii au fost si ei prietenosi si dornici sa ne arate si sa ne explice.
Ludic e, deci, un restaurant foarte primitor, prietenos, cu grija pentru musafiri, unul dintre putinele localuri din Bucuresti in care se pot intalni in largul lor cei cu copii. Sigur, copiii trebuie sa plece afumati de acolo, fiindca parintii nu se pot abtine sa nu le sufle fumul in nas, iar cei de la Ludic probabil ar da faliment daca ar interzice fumatul. Eu sper sa le mearga bine, totusi, chiar le doresc asta…
PS: am schimbat intre timp titlul articolului, la inceput pusesem “Un restaurant in care copiii sunt mai mult decat bineveniti”.
