N-am putea spune că suntem chiar în plin sezon al roșiilor – mai degrabă chiar către finalul lui. Dar cu siguranță se poate afirma că este perioada în care sunt ajunse la maturitate și foarte dulci. Dacă vrei să știi mai multe feluri de conservare a roșiilor pentru a te bucura de gustul lor și la iarnă, ai nimerit exact unde trebuie.
Pentru că vine toamna, sezonul „conservărăilor”, ne-am gândit că îți va fi de folos să descoperi câteva metod de conservare a roșiilor. Uite șapte metode diferite, unele mai simple și mai rapide, altele ceva mai elaborate. Însă toate cu păstrarea gustului și valorii lor nutritive.
Pregătiri de toamnă: 7 metode deosebite de conservare a roșiilor
#1. Roșii întregi congelate
Cel mai simplu mod de a păstra roșiile este să le congelezi întregi. Dar nu te aștepta ca odată decongelate să le poți consuma sub formă de salată! Ele vor fi însă perfecte pentru a le transforma în sos sau pentru a le folosi în ciorbe.
Folosește roșii proaspete, bine coapte și fără semne de deteriorare. Spală-le cu grijă în apă rece pentru a îndepărta orice urmă de murdărie. Le poți congela întregi sau tăiate în bucăți, cu sau fără semințe.
Cum se prepară: Așează roșiile (sau bucățile de roșii) la distanță unele de altele (pentru a preveni lipirea lor într-un bloc), pe o tavă în care ai pus hârtie de copt, și pune tava în congelator. După ce s-au congelat transferă-le în pungi speciale, care se închid etanș cu sistem „tip fermoar”. Scoate cât mai mult aer din pungă pentru a preveni formarea gheții și oxidarea.
Cum le păstrezi: Depozitează-le în partea de jos a congelatorului, unde temperatura este constantă. De preferință, pune-le în partea din spate a congelatorului, nu aproape de ușă. Asta pentru că acolo există fluctuații de temperatură atunci când o deschizi.
#2. Roșii uscate
Se spală roșiile și se taie, după preferință, în jumătăți sau în felii. (Reține totuși că perioada de valabilitate a roșiilor deshidratate variază în funcție de cât de groase le tai și de cât timp le usuci.) Feliile de roșii se pun în tavă și se dau la cuptorul preîncălzit, la temperatură joasă, la aproximativ 50-60 de grade Celsius. Se lasă timp de câteva ore, până devin uscate dar încă flexibile la atingere.
Cum le păstrezi: Se depozitează în recipiente închise ermetic, la loc răcoros.
#3. Roșii la sare
Spală roșiile și taie-le în felii. Pune într-un recipient un strat de sare, apoi un strat de felii de roșii și repetă această operațiune până se umple recipientul.
Cum se păstrează: În frigider sau în cămară. Înainte de a le folosi, clătește-le cu apă rece.
#4. Pudră de roșii
Începe prin a spăla și tăia roșiile, având grijă ca bucățile să aibă aproximativ aceeași dimensiune și grosime, pentru a se usca uniform. Cu cât bucățile sunt mai mici și mai subțiri, cu atât se vor usca mai repede. Stoarce-le pentru a elimina sucul și semințele, ceea ce le va ajuta să se usuce mai repede.
Cum se prepară: Bucățelele de roșii se întind apoi într-o tavă tapetată cu hârtie de copt sau în care a fost așezat un covoraș reutilizabil de silicon. Usucă-le la cea mai joasă temperatură, până devin uscate și crocante, dar nu arse (va dura multe ore). Dacă roșiile nu sunt 100% uscate, pudra se poate aglomera sau se poate strica la depozitare. Odată ce roșiile sunt uscate, cu ajutorul unui blender sau a unei râșnițe de cafea, macină-le până obții o pudră fină. Pentru cele mai bune rezultate această operațiune trebuie făcută imediat după ce au fost scoase din cuptor, pentru că roșiile pot reabsorbi umezeala din aer și se pot înmuia. Dacă după măcinare se formează cocoloașe sau rămân bucățele mai mari, folosește o strecurătoare cu plasă fină pentru a separa pudra finită și, la nevoie, macină din nou ceea ce nu a trecut prin strecurătoare.
Cum le păstrezi: Pudra de roșii se depozitează în recipiente închise ermetic, la loc răcoros și întunecat. Este bine să pui în borcan și un pliculeț de siliciu alimentar pentru a absorbi umiditatea suplimentară și a preveni aglomerarea. Uscată și depozitată corespunzător, pudra de roșii rezistă până la un an. Însă dacă dezvoltă mucegai, aceasta nu mai este recomandată pentru consum și va trebui aruncată.
#5. Pastă de roșii
Pasta de roșii este un ingredient versatil și delicios care poate fi folosit într-o varietate de rețete precum sosuri pentru paste, supe sau ciorbe. Pentru prepararea ei se vor folosi roșii din soiurile cărnoase, care nu sunt foarte suculente. Plus, opțional, sare, zahăr, ulei de măsline, ierburi aromatice (oregano, busuioc, rozmarin etc) și condimente (usturoi, ceapă, ardei iute).
Cum se prepară: Roșiile se spală și se taie în sferturi. Apoi le pui la fiert într-o oală, la foc mediu. Dacă dorești, poți adăuga ulei de măsline, sare, zahăr și condimentele preferate. Lasă să fiarbă aproximativ 30 de minute, până când roșiile se înmoaie și se desfac ușor. Nu uita să amesteci din când în când, pentru a nu permite să se prindă de fundul oalei. După ce roșiile au fiert și s-au înmuiat, cu ajutorul unui blender transformă-le într-o pastă fină. Filtrează piureul obținut printr-o strecurătoare și pune din nou pe foc încă 15-20 de minute pentru a îndepărta excesul de apă și a crește consistența pastei.
Cum le păstrezi: Lasă pasta de roșii să se răcească complet, apoi transferă în borcane închise ermetic. Înainte de a le închide cu capacul, poți adăuga un strat subțire de ulei deasupra, pentru a preveni oxidarea.
#6. Conservare prin sterilizare
Spală roșiile și taie-le în bucățele de mărime potrivită. Așează-le în borcane sterilizate, adaugă sare și ierburile aromatice preferate, acoperă cu suc de roșii sau apă fierbinte și pune capacul bine strâns. Fierbe la bain-marie timp de 30-40 de minute apoi lasă borcanele să se răcească.
Cum le păstrezi: în loc răcoros și întunecat.
#7. Dulceață de roșii
Da, sună ciudat, dar nu te gândi la dulceața de roșii la ca o dulceață pe care o poți consuma în clătite sau pe pâine cu unt. Este mai degrabă o versiune mai rustică, texturată și cu aromă complexă de ketchup, ideală pentru burgeri, sandvișuri cu brânză la grătar sau chiar ca chutney cu brânză și biscuiți. De preferință se prepară din roșii de înaltă calitate, cultivate în grădină, proaspete și aromate. Procesul de bază nu este deloc diferit de cel al gemului, doar că, lipsindu-i pectina, are o textură mai frumoasă.
Cum se prepară: Pune roșiile tăiate bucățele într-o oală, zahăr, sare, suc de lămâie și condimente. Amestecă pentru a le omogeniza și crește puterea focului de la mediu la mare. Când începe să fiarbă, focul va trebui să fie redus. Fierberea îndelungată va permite „gemului” să se îngroașe încet. Pe măsură ce apa se evaporă, zahărul va începe să se caramelizeze puțin iar condimentele să-și dezvolte aroma. Continuă să amesteci în timp ce fierbe pentru a nu se prinde de fundul oalei. După circa 2-3 ore gemul va trebui să se fi îngroșat considerabil. Poți testa scoțând o lingură de gem și așezând-o lateral pe o farfurie. Gemul ar trebui să nu cadă imediat din lingură.
Cum se păstrează: Odată ce dulceața s-a îngroșat, pune-o în borcane, dar nu le umple, lasă un spațiu de cam două degete.
Ok, și dacă am stabilit care ar fi câteva metode mai deosebite de conservare a roșiilor, hai să-ți mai dăm o „temă de studiu”. Uite un articol cu o mulţime de ponturi și reţete delicioase de conserve care să te ajute să-ți „redecorezi” cămara și să o pui la punct toamna asta.
