Un sos adaugă savoare oricărui tip de mâncare. O friptură lângă care nu pui și un sos e… seacă. Și ce ar fi o porție de aripioare fără un dip lângă, un taco cu ingredientele lăsate de izbeliște sau pastele doar fierte și puse în farfurie? Fiecare țară are câte un sos reprezentativ, care completează preparatele din gastronomia locală. Aruncă o privire și descoperă câteva dintre cele mai populare sosuri din lume.
Îi auzim adesea pe nutriționiști și în general pe cei care promovează o alimentație sănătoasă, că ne recomandă să evităm consumarea sosurilor, în principal pe motiv că ne îngrașă. Ei, asta-i bună! Dar câte alte alimente nu îngrașă… În sosuri s-au găsit să se opintească! Păi cum ar fi shaorma fără sos de maioneză și usturoi, pizza și pastele fără sos de roșii sau o salată Caprese fără sos Pesto. Să-i lăsăm pe nutriționiști cu ale lor și să vedem care sunt câteva dintre cele mai populare sosuri din lume și cu ce preparate merg ele cel mai bine.
Cele mai populare sosuri din lume: cum se fac și la ce se folosesc
#1. Sos Béchamel (Franța)
Primul pe listă și cu adevărat celebru, chiar dacă poate nu toți îi știu denumirea și îi spun simplu „sos alb”, este sosul Béchamel. Inventat pare-se prin secolul XVII de bucătarul lui Ludovic al XIV-lea, sosul Béchamel – care are la bază laptele – era asociat cu opulența pentru că ingredientul său de bază, laptele, era considerat un lux. Acest sos este astăzi accesibil oricui și intens folosit, fiind apreciat atât pentru mâncărurile simple cum sunt lasagna, cât și pentru cele prețioase cum ar fi soufflé-urile.
#2. Tzatziki (Grecia)
Că zici tzatziki sau zici Grecia, tot aia e! Și la fel de tare pe cât ne place Grecia, pe atât ne place și acest sos răcoritor preparat din iaurt, castraveți, usturoi, mărar și mentă. Este servit în gyros și alături de souvlaki, pe pita (pâine) ca aperitiv sau alături de mâncăruri cu carne, iar popularitatea lui este uriașă.
#3. Chimichurri (Argentina)
Ce e Harissa pentru bucătăria marocană și muștarul pentru micii noștri, este chimichurri pentru fripturile din Argentina. Este un amestec aromat de pătrunjel, usturoi, oregano, ulei de măsline, oțet și fulgi de ardei roșu iute, deși uneori sunt incluse și alte ingrediente suplimentare, cum ar fi coriandrul sau roșiile tocate. Acest sos verde poate fi folosit fie pentru marinare, fie alături de carne de vită, porc, pui, rață, miel sau pește la grătar și se numără și el printre cele mai populare sosuri din lume.
#4. Sos Hollandaise (Olanda)
Această emulsie de unt clarificat și gălbenuș de ou, condimentată cu sare, piper și suc de lămâie (sau apă și oțet de vin) este cel mai frecvent folosită pentru a condimenta peștele și legumele gătite la aburi, cum ar fi sparanghelul. Este, de asemenea, ingredientul-cheie al ouălor Benedict și bază pentru o varietate de alte sosuri (Béarnaise și sos de vin alb).
#5. Sos Pesto (Italia)
Sosul Pesto nu putrea lipsi din lista celor mai populare sosuri din lume. În mod tradițional este preparat din busuioc, usturoi, semințe de pin, ulei de măsline și brânzeturi precum Parmigiano Reggiano sau Pecorino. Pesto se folosește de obicei cu paste, dar și cu roșii feliate sau cartofi fierți.
#6. Sos dulce-acrișor (China)
Sosul dulce-acrișor este de obicei asociat cu combinația chinezească autentică de oțet de orez (sau de mere, ori oțet alb) și zahăr (sau miere). La acestea se adaugă sos de roșii sau ketchup, un agent dfe îngroșare (amidon de porumb), suc de ananas și sos de soia.
Originea probabilă a acestui amestec este provincia chineză Hunan (nu Wuhan!), unde a fost folosit inițial ca sos pentru pește, carne și legume. Fiind un sos foarte versatil, acum este folosit peste tot în lume pentru a însoți fructele de mare, frigăruile (în special) și chiar mâncărurile din legume. Iar la preparatele de tip fast-food este nelipsit.
#7. Salsa (Argentina)
Un sos cremos care constă, de obicei, într-un amestec de maioneză și ketchup. Poate fi preparat în casă sau cumpărat din magazin și mai poate include muștar, lămâie și o varietate de condimente și ierburi proaspete și uscate. Este servit pe felii de pâine sau ca și condiment alături de diverse preparate din carne și fructe de mare.
#8. Sos de usturoi cu miere (Canada)
Deși nu se cunosc prea multe despre istoria sosului de usturoi cu miere, acesta este deosebit de popular în bucătăria canadiană. Este un sos dulce-acrișor folosit de obicei la o varietate de preparate din carne, cum ar fi coastele la grătar, aripioarele de pui și chiftelele. Cel mai adesea este preparat dintr-o combinație de zahăr brun, ghimbir, sos de soia, usturoi și miere.
#9. Sambal (Indonezia)
Se prepară de obicei doar cu ardei iute și sare. Doar ocazional se adaugă suc de lămâie, ceapă, zahăr, ghimbir, pastă de creveți sau oțet. Preparat în mod tradițional, se caracterizează prin consistența sa groasă și aroma incredibil de puternică și ascuțită. Sambal este folosit într-o varietate de mâncăruri asiatice ca și condiment picant, sau ca garnitură alături de carne, fructe de mare, legume sau orez.
#10. Marinara (Italia)
Marinara este, cu siguranță, unul dintre cele mai populare sosuri din lume. Un sos roșu obținut din ulei de măsline, usturoi, roșii și ierburi. Ceapa poate fi adăugată uneori la combinația acestor ingrediente, iar marinara poate fi transformată într-un alt sos (arrabbiata sau puttanesca), prin adăugarea de diferite alte ingrediente. Se servește cald, cu paste (ziti, linguini sau spaghete).
#11. Mole (Mexic)
Mole este o familie de sosuri mexicane bogate și este mâncarea națională a țării. Baza conține de obicei ardei iuți mexicani pisați în mojar, celelalte ingrediente putând varia de la legume, fructe, condimente și ierburi, la nuci, semințe, făină de porumb, pâine și chiar ciocolată. Cel mai bine se potrivește cu carnea de pui.
#12. Cebolada (Portugalia)
Ingredientul-cheie este ceapa, varianta clasică incluzând roșiile, uleiul de măsline, usturoiul și paprika. Există mai multe variațiuni ale sosului, putându-se adăuga, după preferințe, pătrunjel sau ardei roșu. Este folosit la o varietate de preparate din carne, cum ar fi fripturi și cotlete de porc, dar și la pește. Cu cartofi prăjiți alături (spre disperarea nutriționiștior!).
#13. Harissa (Tunisia)
Este unul dintre cele mai folosite condimente în bucătăria nord africană (în special în Tunisia) și e de fapt o pastă groasă (ușor granulată) obținută dintr-o combinație de ardei iuți uscați și măcinați, ulei de măsline, ierburi și plante aromatice precum coriandru, chimion, chimen și usturoi. Dacă ardeii sunt afumați, atunci are și o ușoară aromă de fum.
O poți folosi la gătit sau pentru a condimenta preparate precum hummusul, ca dressing la salate, în sandvișuri, la friptură sau pentru carnea la grătar. Amestecă sosul cu ketchup și îl poți folosi ca dip pentru cartofii prăjiți. Dacă vrei să-i mai domolești din iuțeală și să-i dai o textură mai cremoasă, amestecă harissa cu iaurt și aioli. Este delicios și își merită pe deplin locul printre cele mai populare sosuri din lume.
#14. Sos de pâine (Marea Britanie)
Tradițional britanic, sosul se prepară dintr-o combinație de ceapă, lapte, unt, pesmet grosier făcut din pâine veche și condimente precum sare, piper, nucșoară, cuișoare și frunze de dafin. Supușii Coroanei britanice îl servesc alături de carnea slabă de vițel, pui sau curcan. Și este unul din sosurile tradiționale la masa de Crăciun. Nouă, românilor, poate că ni se pare ciudat acest sos, pentru că noi avem altă viziune: noi mâncăm orice sos cu pâine!
#15. Sos Béarnaise (Franța)
Acest sos clasic din bucătăria franțuzească (unul din cele 5 sosuri de bază ale francezilor), a fost inventat – se pare – de un bucătar numit Collinet. El a fost cel care l-a pus pentru prima oară într-un meniu de restaurant (odată cu deschiderea „Le Pavillon Henri IV”, local de la periferia Parisului). De acolo i se trage și numele, de altfel – tot de la Henric al IV-lea, care s-a născut în regiunea Béarn.
Sosul Béarnaise este folosit în mod tradițional ca garnitură pentru preparatele din carne sau pește la grătar, dar și alături de legume și cartofi copți. Are o culoare galben deschis, este cremos, dens și fin. Se prepară din gălbenușuri emulsionate cu unt topit, oțet redus și șalote (ceapă franțuzească). Și deseori se combină cu mirodenii precum tarhon și pătrunjel.
#16. Toum (Liban)
Nouă, românilor, ne place mujdeiul. Libanezilor le place Toum, care este nici mai mult nici mai puțin decât o maioneză de usturoi. Se prepară din căței întregi de usturoi, care sunt pisați cu ajutorul unui mojar și pistil. La fel ca la maioneză, usturoiul pisat se amestecă încet cu ulei (de obicei cu ulei de măsline sau canola) până se obține o pastă omogenă, aerată. La final se adaugî sare și suc de lămâie.
Sosul toum se folosește la marinade, ca dip sau în combinație cu alte sosuri. Se potrivește la fix cu puiul – fie el preparat la cuptor, frigărui sau integrat în shaorma. Dar merge foarte bine și la carnea de vită, miel sau ied.
#17. Sriracha (Thailanda)
Preparat de regulă din ardei iute, zahăr, sare, usturoi și oțet, Sriracha își are originile în Thailanda și a fost inventat în 1930, în orașul de coastă Si Racha. Are o consistență densă (cam ca la ketchup) și un gust ușor înțepător, fermentat. Varianta care a devenit populară și pe care o cunoaștem astăzi este o adaptare a sosului original și a fost inventat în 1980 de un emigrant vietnamez în California, David Tran, care i-a dat denumirea de „Rooster sauce”.
Sriracha este un sos care a devenit extrem de popular. Merge foarte bine și cu o felie de pizza, și cu orez, iar aroma sa se utilizează la tot felul de preparate (de la chipsuri, la rețete de milkshake). În sudul Asiei, Sriracha se folosește în special alături de fructele de mare, sau ca topping pentru pho ori pachețele de primăvară. Thai Sriracha este de obicei mai înțepător și mai fluid decât alte variante, dar la fel de versatil.
Și dacă tot suntem la capitolul sosuri, hai să vezi și care sunt cele mai faimoase sosuri iuți din lume și cum sunt ele clasificate (în funcție de iuțeala ardeilor).
