… Dunarii. Pentru bucurestenii care merg cu masina in Europa si aleg ruta prin Belgrad, am sa descriu un loc pe care l-am descoperit de curand si care, pe langa ca se afla intr-un cadru natural de poveste, e situat la o distanta ideala pentru popasul de pranz, daca vii de la Bucuresti.
Inainte de a vorbi de restaurant, sa vorbesc despre ruta respectiva: cine merge in Italia, Franta, Vestul Germaniei sau Tirolul austriac ar putea sa aleaga drumul prin Pitesti-Craiova-Turnu Severin- Portile de Fier – Defileul Dunarii pe partea sarbeasca – Belgrad – Zagreb – Ljubljana. Drumul e mai liber, contine 100 de kilometri absolut spectaculosi pe malul Dunarii si cu 50 de km inainte de Belgrad intri pe autostrada. In calatoriile mele spre Slovenia si Austria am castigat asa 2 ore de mers si am fost mai putin stresat.
La 40 de kilometri de Portile de Fier, pe sensul de mers spre Belgrad ,si cam 5 ore de Bucuresti se afla localitatea Donji Milanovac (citeste Doni Milanovatz), care inseamna Milanovatul de Jos. E ca o mica statiune in amfiteatru, cu case frumoase aflate intr-un golf pe care il face Dunarea si cu o faleza frumoasa. Numele ii vine de la un print sarb, Milan, care a avut o legatura cu locul. La iesire, pe dreapta, cu o pozitie splendida, gasesti Restoran Lepenac (citeste Lepenatz). E un busines de familie, patronul se numeste Tomislav Trailovici, iar sotia se ocupa de bucatarie, impreuna cu unul din cei doi fii, absolvent de facultate de turism si restaurante in Belgrad. Tomi, asa cum ii place sa I se spuna, intelege romaneste si vorbeste delicios; e incantat de turistii romani si are o abordare tonica molipsitoare.
Locul e rustic, asa cum te astepti, are o terasa mare si o mica gradina cu foisor, gazon si flori. Privelistea e unica si tot ce iti mai doresti dupa ce te asezi este sa mananci un peste bun. Noi ne-am oprit si la dus si la intors, iar Tomi avea somn si salau proaspete, pe care l-am rugat sa le faca la gratar. Pana sa vina, am gustat grapa (o tuica sanatoasa). Am mai comandat si ciorba de peste, care a venit facuta cu boia, foarte gustoasa. Platoul de peste a fost asa cum ne asteptam, iar vinul alb din productia proprie a completat meniul in mod armonios. Totul bine facut , asa ca te binedispui rapid; mai mult, painea e facuta in casa, ca si desertul (placinta cu branza sau clatite, numite palacinke). Tomi a fost tot timpul langa noi, sincer bucuros si dornic sa afle daca ne simtim bine. L-am asigurat ca da, iar nota de plata a fost o alta surpriza placuta: 11 euro de persoana.
Locul, mancarea, serviciul fac impreuna o experienta atat de placuta incat te gandesti ca la urmatoarea calatorie restaurantul lui Tomi e obligatoriu de bifat; mai mult, pentru pescari poate fi o destinatie ideala, cativa kilometri mai sus, la Golubac, se organizeaza in curand campionat European de pescuit.
