Atunci când vine vorba de micul dejun, nu stăm prea mult pe gânduri și ne rezumăm la ceea ce ne-am obișnuit – ouă, cereale, lactate, mezeluri etc. Însă a începe ziua cu o masă sățioasă poate avea un înțeles diferit în funcție de locul în care te trezești. Te-ai gândit vreodată din ce se compune micul dejun în alte țări ale lumii?
Cu toții fugim de monotonie și ne place să experimentăm lucruri noi, mai ales când vine vorba de mâncare. Suntem curioși să gustăm preparate din jurul lumii și să descoperim gusturi noi dar, de cele mai multe ori, ne axăm pe felurile principale pe care le servim la prânz sau la cină. Iar micul dejun cade cumva în plan secundar.
Deși alimentele precum cereale, lactate, ouă, fructe sau legume etc. sunt cele mai comune peste tot, metoda în care sunt preparate și chiar cantitatea poate diferi destul de mult de la o țară la alta. Spre exemplu, în anumite colțuri ale lumii, micul dejun poate echivala cu o supă caldă, pe când în alte locuri înseamnă un bol de cereale cu lapte sau niște croissante.
Mic dejun în jurul lumii
În unele țări, se consideră că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, pe când în altele o cafea bună e suficientă dimineața. Unele popoare preferă preparatele dulci, altele pe cele sățioase. Din Argentina în Turcia, uite cum arată micul dejun în 20 de țări ale lumii.
Africa de Est: Mandazi
Unul dintre cele mai populare preparate pentru micul dejun în Africa Răsăriteană este Mandazi (uneori denumit și mahamri). Aceste „gogoși” triunghiulare sunt deseori făcute cu lapte de cocos și aromate cu praf de cardamom și se servesc alături de o cană de ceai simplu sau cu masala chai (ceai negru cu lapte, condimentat și dulce).
Argentina: Medialunas
Am putea folosi un singur cuvânt pentru a defini micul dejun argentinian: patiserie. Și sunt o mulțime de preparate, de toate formele și mărimile, cu tot felul de arome. Cele mai populare sunt tostados (toast) și medialunas (semilune), adică un fel de brioșe similare croissantelor, dar mai mici și mai dulci. Alte asemenea preparate sunt și bombas sau bolas de fraille (un fel de gogoși) și churros înmuiate în ciocolată. Multe sunt umplute cu dulce de leche sau crema pastelara, o cremă de vanilie. Și întotdeauna sunt acompaniate de o ceașcă de cafea.
Australia: Brekkie
Australienii își iau foarte în serios micul dejun, sau brekkie, cum îi spun ei. Și pun mare preț pe componenta sănătoasă a mesei. De aceea, accentul pică pe alimente proaspete, cereale integrale și combinații nutritive. Printre preferatele lor se numără avocado toast (din pâine integrală cu semințe), bolurile cu cereale farro (un sortiment de grâu) cu un ou poșat și legume murate, sau budinca de orez cu iaurt, semințe și fructe de pădure.
Vegemite este un preparat tradițional australian, un fel de pastă închisă la culoare, obținută dintr-un extract de drojdie de bere care se întinde în strat subțire peste o felie de pâine prăjită unsă cu unt, uneori împreună cu o felie de brânză.
Brazilia: Pao de queijo
În Brazilia, micul dejun se compune de obicei din chifle, cafea, cassava (o rădăcinoasă din care se prepară făina de tapioca) și fructe proaspete (ca de exemplu papaya), sau din șuncă și brânză servite cu cafea cu lapte.
Pao de queijo sunt un fel de pâinici din faina de manioc, cu brânză, reprezentative pentru cultura braziliană. Una dintre variațiuni este bolo de fuba, o prăjiturică cu o textură umedă și cremoasă care se obține prin adăugarea de parmezan și/sau de cocos.
Bulgaria: Banitsa
Vecinii noștri servesc deseori la micul dejun banitsa, obținute din foi de aluat suprapuse, între care se pune ou bătut și brânză, iar apoi se coace. Un fel de plăcintă de-a noastră, servită de obicei împreună cu iaurt sau ayran.
Popara este un alt preparat tradițional, făcut din pâine întărită – ceva între o budincă și englezescul porridge. Se toarnă lapte cald sau ceai într-un bol în care sunt așezate cubulețe de pâine, brânză sirene (o brânză feta brută, proaspătă, făcută din lapte de oaie, capră sau de vacă, considerată de unii ca fiind superioară brânzei feta grecești), unt și zahăr, iar apoi se lasă la înmuiat și se mănâncă cu lingura.
Columbia: Changua
În Columbia, deseori un mic dejun sățios include changua – o supă făcută cu apă, lapte și cartofi, servită de cele mai multe ori cu un ou deasupra. Când supa fierbe, se sparge deasupra un ou crud și este lăsat să fiarbă în lichidul fierbinte. Se presară coriandru și se servește cu crutoane sau chiar cu bucățele de brânză lăsată să se topească în supă.
Elveția: Birchermüesli
În timpul săptămânii, elvețienii se rezumă de cele mai multe ori la un mic dejun rapid, dar sățios – precum tradiționalul Birchermüesli, un amestec din ovăz, fructe, nuci și iaurt. De fapt, se pare că celebrul muesli își are originea chiar aici, în Elveția. În weekend, însă, e timp pentru un brunch ca la carte: cu roesti (clătite din cartofi), brânză, mezeluri și, piesa de rezistență, zopf – o pâine împletită, dulce (asemănătoare cu o brioșă), servită cu miere, unt și gem.
Finlanda: Puuro
Un bol cu porridge făcut din ovăz, denumit purro, este una din opțiunile comune pentru mic dejun ale finlandezilor. Se prepară din cereale, lapte și se adaugă fructe de pădure (proaspete sau congelate), puțin unt și zahăr.
Franța: Baghete, patiserie, cafea
Pentru mulți, definiția unui mic dejun savuros este identică cu cea a francezilor: un croissant cu unt (sau cu ciocolată) și o cafea grozavă! Iar dacă ai trecut prin Franța, nu se poate să nu fi intrat la boulangerie și să nu fi ieșit de acolo îmbătat de aroma de baghete proaspete și crocante. Sunt delicioase! Combină-le cu untul lor gustos, gem și cu un fresh de fructe și obții un mic dejun irezistibil!
Germania: Pâine, brânză, mezeluri și cafea
În țara „wurst”-ului, nu e de mirare că faimoșii cârnați (ca de altfel și alte tipuri de mezeluri) sunt serviți inclusiv la micul dejun (sau frühstück, cum spun nemții). Pe masa lor de dimineață ai să vezi tot felul de chifle (dar și covrigi – pretzels), o selecție întreagă de mezeluri, brânzeturi, ouă fierte moi, fructe proaspete, dar și gemuri sau miere. Practic, e ceva din toate, așa încât fiecare să-și pună în farfurie ce dorește.
Islanda: Lysi și Hafragrautur
Bucătăria islandeză nu este neapărat una la care ne-am acomoda cu ușurință. Și, cum e de așteptat, multe din preparate sunt pe bază de pește. Spre exemplu, unul din preparatele comune la micul dejun este lysi: ulei de ficat de cod, o sursă excelentă de omega 3. Însă nu este singura opțiune. Hafragrautur este un preparat dens din ovăz, cu nuci, stafide și zahăr și cu skyr – un preparat lactat asemănător cu iaurtul, care este de fapt o brânză proaspătă.
Israel: Shakshuka
Cu siguranță ai văzut și prin meniurile de la noi inclusă la categoria de mic dejun, Shakshuka. Dar știai că este un preparat israelian? În mod tradițional, e un fel de mâncare cu ou prăjit servit în sos tomat asezonat cu ceapă, chilli, chimion, paprika, sare și piper.
În Israel însă, micul dejun înseamnă mai mult decât mâncarea în sine, înseamnă a te aduna laolaltă în jurul mesei și a mânca la comun – tradițional, cei care locuiau împreună într-un kibbutz (un tip de comunitate rurală colectivă caracteristică Israelului) se adunau la un loc și-și împărțeau între ei mâncarea. Un fel de bufet (cum e acum variantă modernă).
Italia: Cornetto și cafea
Italienii nu pierd prea mult timp la micul dejun – ba mai mult, rareori stau așezați pentru prima lor masă din zi. „Masă” e un pic cam prea mult spus, pentru că, de cele mai multe ori, e vorba de un cappuccino sau un espresso (servit de cele mai multe ori în picioare, la tejgheaua uneia dintre numeroasele lor cafenele) și un produs dulce, de patiserie – un croissant sau un cornetto, umplut cu cremă de vanilie sau ciocolată. Sfogliatelle, un foietaj crocant, umplut cu brânză ricotta, este un alt preparat foarte popular în Italia.
Japonia: Miso, orez și pește
Multe dintre preparatele care se regăsesc la micul dejun în Japonia ar putea fi, la fel de bine, consumate la oricare altă masă din zi. Deseori e vorba de porții mici cu diverse preparate tradiționale – pește (somon sau macrou), supă miso, orez, legume murate, nori, natto (boabe de soia fermentate) etc. Populară este și tamagoyaki, un fel de omletă rulată, dulce. Toate acestea compun un mic dejun sățios, fără a fi prea greu.
Marea Britanie: Mic dejun englezesc
Britanicilor le-a mers faima în lumea toată pentru micul lor dejun… copios (pe care de altfel îl întâlnim și în meniul hotelurilor și al restaurantelor). În teorie, micul dejun englezesc include ouă, bacon, fasole, ciuperci, roșii la grill, black/blood pudding (un fel de cârnat în sânge) și toast. În realitate însă, englezii rareori își umplu farfuriile, într-o zi obișnuită, chiar cu de toate și mai degrabă preferă o ceașcă de ceai și o felie de toast.
Maroc: Msemen și Baghrir
În Maroc, ceaiul de mentă este omniprezent, deci nu putea lipsi nici de la masa de dimineață. Msemen sunt un fel de clătite – aluatul este întins în foi cât mai subțiri și apoi se împăturesc în formă pătrată, așa încât să fie crocante la exterior și moi la interior. Se servesc cu unt, miere sau gem, dar pot fi și umplute cu legume sau carne. Bineînțeles, nu lipsesc nici alte tipuri de lipii, precum Baghrir, o lipie tot subțire ca o clătită, făcută din griș. Harcha în schimb sunt mai groase, un fel de pâinici marocane făcute din griș de grâu dur.
Portugalia: Cafea și pasteis de nata
Primul lucru pe care un portughez îl va comanda la micul dejun este cafeaua. Uma meia de leite (un amestec de cafea și lapte în proporții egale, adică un latte), sau um galao (care este mai degrabă o cană mare de lapte cu cafea în ea) sunt metoda perfectă de a-ți începe ziua. Majoritatea portughezilor mai servesc pe lângă și o felie de pâine toast sau pasteis de nata, acele „coșulețe” din foietaj umplute cu cremă de vanilie (și unul din deserturile reprezentative ale țării).
Tunisia: Lablabi
Lablabi este o supă de năut, preparată cu ceapă, usturoi, chimion și pastă harissa și este un preparat reprezentativ pentru micul dejun tunisian. Se servește deseori cu ouă ochiuri, garnisită cu capere, măsline, chimion și ierburi aromatice.
Turcia: Kahvalti
Kahvalti este micul dejun tradițional turcesc, care include câte ceva pentru fiecare. În primul rând, sunt mai multe tiputi de pâinici și lipii – precum simit (un covrig cu semințe de susan) sau pide care însoțesc boluri cu brânză feta (ori alt tip de brânză proaspătă, sărată), măsline, halva, miere etc. Ouăle se numără printre favorite la micul dejun, deseori gătite cu sucuk, un cârnat de vită uscat, condimentat cu usturoi, ardei roșu, chimion și sumac. Menemen este un preparat ca o omletă cu roșii, ardei iute, condimente și mult ulei de măsline, servit cu pâine prăjită.
Rusia: Kasha și caviar
Poate ți se pare o aroganță, dar în Rusia caviarul chiar este consumat frecvent la micul dejun. Fie că e vorba de icre roșii sau de icre negre, întinse pe un fel de clătită împăturită, denumită blini, sau pe un tip de clătite mici și groase, numite oladyi, fac deliciul brunch-urilor de weekend. Alături de o ceașcă de ceai negru.
În timpul săptămânii, micul dejun este mai simplu. Kasha, unul din preparatele tradiționale rusești, este un fel de terci obținut din coșuri de hrișcă care au fost prăjite mai întâi, apoi înmuiate și lăsate la foc mic să se înmoaie. Deseori se prepară cu lapte și zahăr și se servește cu gem.
Citește și:
