Frappula, Frappuccino-ul de Halloween de la Starbucks inspirat de Dracula, s-a întors în meniu la 11 ani de la prima lansare, de data asta în Argentina și Ecuador. Și, evident, a stârnit reacții la noi. Multe. Dacă ești curios să afli și cum le-a venit strălucita idee, stai să-ți povestim.
Undeva în Seattle, în toamna lui 2015, cineva din echipa Starbucks a avut o idee care probabil a primit aplauze în ședință: un Frappuccino de Halloween inspirat de Dracula, botezat Frappula. Scurt, memorabil, cu colți. Nu știm câți oameni au aprobat numele, dar sigur nu era niciun român.
Unsprezece ani mai târziu, Frappula s-a întors în meniul de Halloween al Starbucks din câteva țări, iar internetul românesc a făcut ce face de fiecare dată când dă de ea: i-a luat la mișto. Hai să vedem de unde a apărut și ce au avut românii de zis, atunci și acum.
Cum a ajuns Dracula în pahar
La Starbucks, „lipitul” de cuvinte e tradiție. Frappuccino e tot un hibrid (frappé plus cappuccino), inventat de Coffee Connection, un lanț de cafenele din Boston pe care Starbucks l-a cumpărat în 1994. Iar de atunci, Frappuccino a devenit terenul de joacă pe care brandul își testează aproape toate ideile sezoniere.
Halloweenul a intrat în joc în 2014, cu Franken Frappuccino, o variantă verde, cu ceai matcha, în onoarea lui Frankenstein. Următorul monstru de pe listă era, evident, Dracula. În octombrie 2015, Starbucks a anunțat Frappula Frappuccino: ciocolată albă, lapte și gheață mixate, așezate între un strat de sos mocha și frișcă, cu sirop de zmeură care se prelinge de pe marginea paharului, ca să pară sânge. Băutura a stat în cafenelele din SUA doar între 28 și 31 octombrie, iar în același sezon a ajuns și în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Malaysia, Filipine, Taiwan și Thailanda.
Europa a primit aceeași idee sub alt nume, Vampire Frappuccino, cu căpșuni în loc de zmeură. De ce oare, nu se știe. Așa că rămâne unul dintre misterele marketingului contemporan.
În 2026 e din nou în meniu în mai multe țări din America Latină, printre care Columbia, Argentina și Ecuador, cu o rețetă ușor schimbată: bază cu vanilie, sos mocha, un vârtej de căpșuni și frișcă. În Ecuador împarte vitrina cu un vechi cunoscut, Franken Frappuccino, acum cu matcha, mentă și bucăți de ciocolată. În SUA, Starbucks a mers pe altă temă: din 22 octombrie, vedeta de Halloween e Black Cat Frappuccino, cu gust de prăjitură de ciocolată și urechi de pisică din ciocolată. În România, Frappula n-a apărut niciodată pe meniu (din motive pe care nu mai trebuie să ți le explicăm).
Românii i-au luat la frappula mișto imediat
Reacții au fost și în 2015. Starbucks a anunțat Frappula pe 26 octombrie, iar primele articole au apărut chiar în ziua lansării (știrea a ajuns până și la Radio România Actualități).
Oamenii din PR au scos imediat manualul și le-au amintit americanilor regula de bază: când botezi un produs, verifici cum sună numele în limbile tuturor piețelor unde îl vinzi, mai ales în țara din care te-ai inspirat. Și au prezis, corect, că se va râde mult pe tema asta, indiferent dacă băutura ajunge sau nu la noi. Alții i-au dat direct Starbucks-ului un loc de onoare în istoria numelor care au dat-o în bară.
Runda a doua a venit acum. Imaginile cu campania din 2026 au strâns sute de comentarii ironice. De la glume legate de salariu, benzină, sau cum ar suna când comanzi asta într-un Starbucks local. Și uite așa „ambiguitatea” numelui funcționează, intenționat sau nu, ca reclamă virală gratuită. Până și presa de business a intrat în joc și a deschis știrea cu un „Ete, cafeaua!”.
Pe scurt, Starbucks a avut unsprezece ani la dispoziție să aducă Frappula în România și n-a făcut-o. Probabil cea mai inspirată decizie de marketing din istoria lor locală. Dacă totuși vrei s-o guști, rețeta din 2015 se poate cere și la noi, pe bucăți: mocha pe fundul paharului, White Chocolate Frappuccino deasupra și sirop de zmeură, dacă îl au în cafenea. Sau rămâi la clasicul pumpkin latte.
Și n-o fi asta o știre care merită atenția ta, dar e o clarificare în cazul în care te întrebai dacă ce ai văzut pe net e la mișto, sau nu. Ei, uite că nu e.
