Pentru a doua oara intr-o singura saptamana m-am dus la (La) Gondola numai pentru ca mi-am propus sa nu scriu despre un restaurant doar dupa prima vizita. Am mai fost acolo, demult. Si de aceasta data sunt sigur ca vor mai trece multi ani pana voi reveni. Nu sunt genul care sa manance toate prostiile de la supermarket doar ca sa stea linistit sub un copac langa un petic de apa. Daca nu ar fi bucata aceea de parc pe malul lacului, cred ca as putea sa fac un link spre articolul despre Burebista si – iata! – inca o cronica a restaurantelor bucurestene cu pretentii…
Dupa o istorie « deja vu » cu mafioti si guvernanti corupti, terenul fostului restaurant Bordei a ajuns la o doamna care vorbeste despre amor si alte lucruri femeiesti in televizor, si la barbatul ei italian. Nu stiu daca ea a construit cladirea aceea urata (un hidos cub de sticla) pe malul apei, sau daca a luat-o de-a gata. Cele doua terase imense (aproape cat un teren de fotbal, pe piloni, peste apa) sunt frumoase, insa. Imi inchipui ca toti cei care ajung acolo doar pentru asta se duc, fiindca alt motiv mi-e greu sa ghicesc.
Mancarea de la Gondola pare sa fie doar un pretext, ca sa nu spuna ca iti iau banii doar ca sa stai pe malul lacului – desi eu as prefera versiunea cinstita, daca ar fi sa aleg intre asa ceva si a manca inca o data la ei. Pe site n evorbesc pompos despre « bucatarie italiana si mediteraneana », cu « cele mai savuroase preparate ale bucatariei italiene, pregatite dupa retete traditionale, totul intr-o atmosfera ambientala de exceptie ». Aiurea! Sunt cele mai banale produse de la supermarket, unele luate direct de pe rafturile pentru saraci, trecute putin prin aburi sau prin tigaie inainte de a ajunge la mine in farfurie.
Meniul se vrea italienesc si e destul de lung: gustarile obisnuite, supe, nenumarate fructe de mare si peste, carne de toate soiurile, inclusiv carnati, paste si orez, multa pizza (peste 20 de feluri), garnituri, multe deserturi, de asemenea, si cate si mai cate.
Tot ce am mancat noi a fost intre prost si mediocru. Focaccia a fost singurul lucru mai bun. La recomandarea expresa a unui chelner apatic am luat « cel mai bun fel de mancare de la Gondola » (sic!) – Filetto di manzo alla griglia. Adica o vita Metro pusa putin pe gratar si apoi adusa noua langa niste broccoli si dovlecei fierti, fara niciun sos sau alte fleacuri inutile. Nu au avut vreun gust aparte, dar nici atat de rele pe cat ar fi putut sa fie nu au fost. Supa de broccoli a fost banala. La fel si Salata Gondola – niste andive, salata, branza, capsuni si nuci puse fara prea multa noima impreuna si stropite cu un lichid dulceag, probabil ceva tot de capsune (salata e cea din poza). « Pulsul » gastronomic al locului l-am putut lua, insa, de la Platoul Marele Porc (tot la o recomandare insistenta) – un gratar de 75 de lei cu ceafa de porc, frigarui si carnati afumati cu cartofi la cuptor. Adica o carne proasta de porc (grasa, cu zgarciuri) pusa si pe gratar si in tepusa (ca sa para de mai multe feluri), niste carnati oribili, din cei mai ieftini, fara carne dar plini cu grasime si cu tot felul de inlocuitori, cartofi reincalziti, tari, din care nu am putut manca nici macar unul intreg, si ceva muraturi, inmuite si banale si ele. Nu am mai luat desert pentru ca voiam sa plecam cat mai repede. Si de nervi (de la mancare), si pentru ca stateam afara la 37 de grade! Si asta dupa ce mai intai am incercat in cubul de sticla, insa am iesit repede, pentru ca era inca si mai cald decat afara!
Daca nu luam in calcul o eventuala « taxa de lac », preturile sunt mari la Gondola, pentru o asemenea mancare. Gustarile si pastele sunt pe la 30-40 de lei (dar au si unele « speciale » care ajung pe la 100), salatele 25-30 (cu « specialele » aferente de 80 si 90 de lei), supele 20-25, pestele 50-70 (ca sa nu socotesc « specialul » de 200), la fel si vita, pizza pe la 30-35, deserturile 20-30. Insa am vazut si niste bizarerii acolo. De pilda, niste meniuri Gondola Premium pentru cate patru persoane, la 1.000 de lei (adica 10 milioane de lei vechi)! Iata unul: Gran Piatto Hanibal – muschi de vita, muschiulet de porc, carnati de porc, de oaie si afumati, piept de pui, ceafa de porc, antricot de vita, pastrama de oaie, cotlet de berbecut si frigarui de pui, porc si berbecut. Din ce scrie acolo, imi inchipui ca e exact ce ne-a adus noua, inmultit cu 4. Adica 250 de lei de persoana, ca sa manance ce am mancat eu cu 75, de mi s-a parut oricum enorm pretul la cat de prost a fost! Ciudat calcul…
Si am mai observat ceva ciudat la Gondola: pe nota de plata scrie mare « Serviciul (10%) nu este inclus! ». Si in romana si in engleza, ca sa fie siguri ca intelegi. Ce bizar! Daca si-au dat seama de scapare, de ce nu or fi corectat-o pe loc? Am inteles ca, pana actualizeaza ei softul, asta trebuie achitat separat. M-am conformat si apoi am cerut un bon fiscal pentru aceasta plata, ca sa poata Boc sa-mi dea o parte din bani inapoi, la sfarsitul anului, cum a promis. Mi-au spus ca nu se poate. Am cerut, atunci, o chitanta de mana, macar, pentru acesti bani. Nici asta nu s-a putut, nu mi-au zis de ce. Ca se asteapta sa fiu solidar cu evaziunea lor fiscala, asta stiu bine de la celelalte restaurante din Romania. Dar sa mi se ceara asta in scris, si sa puna si procentul exact, ma scoate din sarite!
Am lasat in urma un chelner profund dezgustat. “Un client strain nu ar face asa ceva! Asa e la noi in Romania!”…
