Ada Condeescu este actrita care ne-a cucerit prima si prima oara din rolul Anei din mult premiatul film “Eu cand vreau sa fluier, fluier”. Apoi si-a luat un alt rol in serios in Loverboy, iar pentru Veli a castigat si premiul pentru “Cea mai buna actrita” la Festivalul de Film de la Sarajevo. Au urmat apoi aparitii in productii straine si cel mai recent rol este in “Dincolo de calea ferata“, o poveste de dragoste moderna in care distanta, educatia, problemele si viata incing hora pe fondul unei relatii a unui cuplu tanar.
Despre acest film am vorbit si noi cu Ada, dar i-am pus mai multe intrebari legate de rolurile de pana acum, despre amintiri din facultate si despre cum vede ea orasul.
Interviul cu frumoasa Ada Condeescu, mai jos:
“Uneori sunt 5 grade afara si tu trebuie sa joci ca si cand ar fi 20”
Restograf: Din postura de actrita si de invitata la diverse festivaluri, plus in colaborarile cu persoanele de alta nationalitate, ce ai observat? Ce stiau ei despre Bucuresti/ Romania sau care erau curiozitatile legate de tara noastra si/ sau despre Bucuresti?
Ada Condeescu: Sa stii ca de multe ori ma intrebau care e mancarea specifica :-). Incercam sa le explic despre salata boef sau sarmale, dar toate avand alte influente puternice, era greu sa le raspund clar la intrebari. Trebuie sa spun ca fiind invitata la festivaluri, oamenii stiau destule despre tara noastra datorita cinematografiei, unii viseaza chiar la Romania si sunt indragostiti de ea.
Restograf: Cum iti intri in mood-ul unui personaj din momentul in care citesti scenariul, intelegi cum trebuie conturat acesta si pana la momentul in care il joci? Care sunt pasii/ ritualul prin care Ada devine personajul X?
Ada Condeescu: Lucrurile se nasc si devin altfel intotdeauna fata de momentul in care citesc prima oara scenariul. Peste primele ganduri, apar mereu alte nuante analizate, apoi apare costumul, infatisarea (machiajul si parul), partenerul, spatiul de joc, indicatiile regizorale. Mereu se adauga lucruri, chiar si cele care tin de vremea de afara. Uneori iti imaginezi ca e foarte cald intr-o anumita scena pentru ca asa e in scenariu, dar in ziua aceea sunt 5 grade iar tu trebuie sa joci ca la 20 :-). Lucrurile au un imprevizibil special, exista situatii vii intotdeauna, iar tu trebuie sa ai personajul in suflet si in corp. Personajul se contureaza pana in ultima zi a filmarii, cand inchei ultima scena. Atunci intruchipezi ultimul sau moment si e foarte important. E ceva ce nu ai mai facut. Personajul e viu atunci cand se da actiune, pana atunci e doar pregatire, intuitie, analiza, dar nu viata.
Restograf: Cel mai recent rol al tau te pune in ipostaza unei sotii si mame, o femeie pe care sotul a lasat-o singura timp de un an cat el a fost la munca in Italia. Ce te-a atras la povestea Monicai din “Dincolo de calea ferata”, cum iti imaginezi tu universul acestei femei, cum crezi ca arata viata unei astfel de femei din realitatea pe care tu ai interpretat-o?
Ada Condeescu: Pai spun ca viata ei arata exact asa cum este acum in film. Ce m-a provocat cel mai tare a fost aceasta tensiune intre cei doi, intre Monica si Radu, pe care trebuia sa o contii si sa o lasi sa apara doar in cateva momente de magie. Universul ei este mai bogat decat cel pe care il prevezi la primele ei aparitii. Si nu pentru ca as fi vrut eu ca ea sa fie mai desteapta decat lumea in care traieste, ci pentru ca isi intuieste puterea pe care o are. Din pricina asta, acum este un moment in care ea este hotarata in deciziile ei si simte ca ceva trebuie sa se rupa sau sa se schimbe.
Restograf: Tu ai jucat in diverse filme cu diverse subiecte. Dar cum ti-ai imagina un film despre Bucuresti, cum l-ai vedea, ce melodie ai pune ca tema principala si cam care ar fi atmosfera pe care ti-ai dori s-o lase acest film?
Ada Condeescu: As imagina Bucurestiul undeva la inceput de vara cu o lumina calda, inca proaspata si clara, cu oameni care ar merge pe strazi, pe Calea Victoriei si pe Kiseleff, fara sa-si vorbeasca prea mult, dar intr-o atmosfera de indragostire, de tandrete… cred ca tema muzicala ar fi la inceput cea a filmului “In the mood for love” iar apoi nu se stie unde am putea ajunge. 🙂
Restograf: Se spunea intr-o vreme ca actorii stiu sa petreaca, exista tot felul de povesti despre iesirile celor din mediul actoricesc, iesiri care se intindeau pana dimineata intr-o euforie boema. Cum au fost pentru tine iesirile din facultate, cum socializati la bere/ vin/ cafea?
Ada Condeescu: Cred ca mai multe iesiri am prins cu actorii si regizorii care ne erau prieteni in familie cand eu eram mai mica… In facultate, recunosc, m-as fi asteptat la mai multe nopti pierdute. In grupul meu de oameni, prieteni dar si parteneri, am preferat mereu sa nu mergem acasa sau la carciumi ca sa muncim mai mult si sa castigam timp de repetitii… mergeam totusi la 1-2 noaptea la o scurta si mica bere in Papillon, dar mai mult de sete si nu cu spirit se petrecere. Verile, insa, erau lungi la terasele bucurestene!
credite foto: Strada Film; makeup Roxana Minea, hair Nicoleta Barsan
Restograf: Tu esti si ambasadoare pentru filmele in care joci. Ti se pare dificil sa scoti oamenii din casa si sa vina sa vada un film romanesc la cinema? Daca da, de ce ar mai fi nevoie pentru o prezenta mai mare a publicului la filmele romanesti?
Ada Condeescu: Este foarte greu sa aduci, real, public in cinema la un film romanesc. Oameniilor le place, sunt cu tine, se entuziasmeaza, urmaresc interviurile si aparitiile, dar apoi cumva tot de acasa le e mai simplu sa-l vada. In primul rand, calitatea filmului pornind de la partea tehnica si sfarsind cu cea a emotiei este mult, mult ridicata de experienta salii de cinema, nici nu poate fi macar comparata.
