Din Fu a preluat o parte din mobilierul si amenajarea de la cele de dinainte, au aduc biste mese rotunde, care nu erau acolo, si au amenajat spatiul cat au putut ei de luxos, un fel de lux cam provincial si demodat astazi, insa care e foarte potrivit locului si specificului, si multora cu nostalgii (eu printre ei) foarte placut. Din Fu e un restaurant foarte mare, spatiul e imens, asa cum sunt cam toate la Phoenicia. Nu stiu daca face cineva nunta intr-un restaurant chinezesc – in afara de ai lor, evident. Fiindca, in afara de astfel de evenimente mari, nu prea vad cum s-ar putea vreodata umple un astfel de restaurant. Si nu stiu daca restaurantul era deja pregatit pentru vreo nunta, botez sau altfel de cumetrie, sau asa tin tot timpul husele acelea albe si caraghioase pe scaune. Le mai lipsea doar esarfa de matase legata cu fundita in spate…
Tin minte ca restaurantele de dinainte aveau si o terasa care dadea in spatele hotelului, cu vedere catre curtile ansamblurilor rezidentiale din zona. Era linistit si placut, chiar daca (sau, cu atat mai mult, as putea spune) nu erau spatii special amenajate ca sa dea frumos in peisaj.
Meniul e imens si el la Din Fu, cred ca are peste 250 de feluri. Si acesta este un semnal ingrijorator, inseamna ca fac mancarea la modul industrial. Mananc dintotdeauna la restaurante chinezesti, insa e pentru prima data cand vad denumiri de mancaruri si combinatii de produse si ingrediente ca in meniul lui Din Fu. Are si partea lui buna acest lucru, evident. Noi am luat multe feluri si mancarea a fost destul de buna, fara ca vreuna sa iasa cu mult in evidenta fata de ceea ce am mancat la alte restaurante chinezesti. O surpriza cam neplacuta a fost sa vedem ca la pahar au doar vin demisec, nu stiu cum au ajuns ei la concluzia ca ar fi o idee buna asta.
Serviciul a fost bun la Din Fu, cu o chelnerita neinstare sa scoata cateva cuvinte la inceput, insa inlocuita repede de un chelner sigur pe el, cooperant si cu care ne-a placut sa stam de vorba. La sfarsit l-am intrebat cum de e posibil ca intr-un restaurant de lux – si, mai ales, in unul atat de mare, ca spatiu – clientii sa-si tina paltoanele pe spatarele scaunelor. Mi-a spus ca asa a decis patronul. nu se stie de ce. Le-am pus cu un punct mai putin la servicii din cauza aceasta, fiindca altfel a fost totul in regula.
Preturile sunt foarte rezonabile la Din Fu, mai mici decat ne asteptam cand am intrat intr-un restaurant chinezesc amenajat in acest fel. Erau cateva mese ocupate cand am fost noi, insa tot parea gol, la cat de mare e spatiul.
Din Fu este, deci, unul dintre restaurantele chinezesti din Bucuresti pe care le recomandam fara rezerve: e linistit, placut, foarte curat, bine amenajat, mesele sunt mari, comode si neinghesuite, nu te deranjeaza vecinii; mancarea e buna si preturile rezonabile, serviciul e bun si el. Si, ca largime, sunt aproape sigur ca Din Fu e cel mai mare restaurant chinezesc din Bucuresti. E un loc de luat in calcul ori de cate ori va faceti planuri sa mancati chinezeste in oras. Si mai sunt doua restaurante la Phoenicia Grand Hotel: unul libanez, Saidoun, care e si el unul dintre cele mai bune restaurante libaneze din Bucuresti (asa era cand am fost eu ultima data, acum trei ani), si unul italienesc, Don Vito, la care nu am ajuns inca.
