Zilele trecute s-a deschis Zabaione, unul dintre cele mai frumoase si mai bune restaurante din bucuresti, in Piata Charles de Gaulle, chiar in rond, langa fostul hotel Helvetia. Au o vila foarte frumoasa, fara curte, insa care are in fata un fel de balcon mare, la semiinaltime, pe care vor face o mica terasa vara, cu vedere spre piata.

Interiorul e foarte bine amenajat, facut de un arhitect sau decorator normal la cap, care nu a ajuns inca la faza de exaltare, sau poate ca, dimpotriva, a trecut deja de ea. Mobilier si materiale scumpe, de cea mai buna calitate si intr-o potrivire perfecta, dupa criteriile si gusturile mele in materie de amenajari de spatii publice de acest gen.

Zabaione e un restaurant italienesc, dupa cum banuiti. E facut de niste oameni care au trait multi ani in Italia si care au avut foarte multi bani in conturi incat sa isi poata face o documentare temeinica in materie de gastronomie fina si care sa isi poata permite sa aduca in Bucuresti un bucatar italian diferit de cei mai multi conationali de-ai lui aciuiti care pe unde in orasul acesta.

Zabaione e un restaurant cu bucatarie italieneasca fina, adica unul dintre foarte putinele de acest fel din puzderia de astfel de restaurate « italiene » care au invadat Capitala cu mancare proasta, de cele mai multe ori.  Tot ce am mancat la Zabaione a fost bun si foarte bun, mai putin pieptul de pui la gratar, despre care nu stiu ce cauta in meniul unui astfel de restaurant. Nu a fost rau, dar nici bun nu avea cum sa fie. Daca nu era acesta, le-as fi dat nota maxima la mancare. de fapt, le-am si spus ca daca scot puiul asta de acolo ma duc din nou si reiau evaluarea.

Serviciul a fost foarte bun, cu exceptia cuiva care facea teatru si care imi scotea de fiecare data un oftat de usurare cand il vedeam indepartandu-se de la masa mea. Nu le-am scazut nota la servicii din aceasta cauza ca sa mai compensez putin scaderea de la nota pentru mancare, nota care e mai mica aici, pe Restograf, decat s-ar cuveni, daca tin seama de notele maxime pe care le-am dat cu usurinta altor restaurante cu bucatarie italiana si care se deosebesc de Zabaione doar prin lipsa pieptului de pui la gratar din meniul lor.

Preturile sunt destul de mari la Zabaione. Nu am fost foarte atent la ce am comandat si a trebuit sa le las aproape 300 de lei la plecare, singur fiind si, mai ales, fara sa beau nimic in afara de apa. Pentru ce se vede in pozele din fisa restaurantului, plus pieptul de pui, pe care am uitat sa-l pozez, si un al doilea desert pe care mi l-au data fara sa-l cer, insa pe care mi l-au adaugat si pe nota de plata…

Asadar, Zabaione e un restaurant despre care veti mai auzi in Bucuresti, si asta in scurt timp, fara indoiala, pentru ca in mai va fi deja unul dintre restaurantele in care trebuie sa te afisezi daca vrei sa arati ca ai bani. Eu le doresc succesul pe care il doresc intotdeauna unui lucru bine facut.

(pozele sunt de pe www.deviantart.com)

*