Cu Vlad Eftenie am vorbit despre frumusetea fotografierii si despre minunatiile orasului descoperite prin plimbarile sale cu aparatul la gat. Ne-a povestit apoi si de restaurantele lui preferate din oras, dar noi am mai avut o curiozitate:

Vlad, te rugam sa impartasesti cu noi si 3 retete preferate, dar si cel mai bun lucru pe care l-ai mancat pana acum de oriunde din lumea asta mare.

Spaghete pe straturi

Spaghete pe straturi – e felul meu favorit inca de cand eram student si mi-l pregateam zilnic – spaghete cu straturi diferite de branza. Se prepara rapid si e o masa consistenta, poti oricand schimba ceva, afectand gustul intregului – fara deci sa te repeti. La baza un strat de spaghete peste care se pune crema de roquefort si busuioc, apoi spaghete – cu sos de rosii – spaghete – parmezan si busuioc, spaghete – sos de rosii (eu prefer Barilla Basilic sau ceva asemanator preparat in casa), la suprafata o branza amaruie – un Bresse Bleu, urmat de spaghete, parmezan si busuioc. Totul bine stropit cu ulei de masline. Se poate adauga putin pepperoncini.

Straturile au arome diferite – de la acrisor la amarui, parmezanul si busuiocul dau un efect crocant, branzele se topesc intre spaghetele calde si usor dulcege – totul se armonizeaza prin petrecerea furculiei din profunzime spre suprafata, fiecare strat avand ceva de povestit, alaturi de celelalte. E bun si consistent, va zic. Am folosit apoi metoda relatiei “straturilor” pentru parcurgerea orasului si a functionat  :-).

Pui convins 

Recent am pregatit (prin improvizare) o reteta auto-intitulata “pui convins”, desi initial am pregatit-o cu muschiulet de curcan (asa am gasit la magazin, asa am luat). E vorba de straifuri de piept de pui, scazute in vin alb, imprastiind cu darnicie praf de colombo (un mix arabesc), scortisoara, ghimbir, zahar brun, putina smantana. In loc de pui se poate folosi caracatita, pentru o “cotitura” subtila de gust si texturi. Se pot manca cu tagliatelle sau cu cus-cus cu stafide, rosii si menta. Bun bun 🙂

Salade de chevre

Dupa o experienta pariziana, am imbunatatit reteta de Salade de chevre. Alaturi de salata si frunze de ruccola stropite cu otet balasmic, se pregatesc separat felii de paine – ideal neagra cu seminte sau alune si stafide, pe care asezam felii de branza de capra, alune usor prajite si faramitate (sau caju sau migdale). Feliile astfel asezate se ung cu miere. Apoi se pot impastia seminte de lavanda. Feliile se baga inca o data la cuptor sa se rumeneasca. Salata si feliile se intalnesc apoi, se mai pot imprastia niste muguri de pin. Iese genial de bun 🙂 Mierea in combinatie cu branza de capra e o mare gaselnita.

Tagliatelle gratinate si scazute in vin rosu

Experimentand acasa, ai mei au fost reticenti cand le-am spus ca le gatesc tagliatelle gratinate si scazute in vin rosu. Cica nu merge, nu se poate. Se pre-fierb pe jumatate pastele, se adauga intr-o tigaie spatioasa bucatele de keiser afumate (se gasesc sub denumirea de “lardons fumes” in comert), smantana, apoi vin pastele. Se toarna vinul cel mai rosu si mai dur si se scad pana cand totul devine unitar, consistent. Acum se adauga si cascaval ras sau parmezan. Gustul e neasteptat de bun.

Cu toata grija mea actuala pentru conditia fizica, cu tenis si sala, recunosc ca am gatit mai rar treburi complicate. Fructele de mare, crevetii si caracatita, raman o optiune pentru asocierea cu paste, somonul crud cu orez fiert la aburi, budincile de dovlecei cu branza se prepara usor si sunt gustoase. Gatitul acasa e un prilej de relaxare, masa luata in oras, o ocazie de rasfat.
Cel mai bun lucru mancat? Recunosc, nimic nu se compara cu placinta cu mere sau cu dovleac facute de tanti Vali acasa, sau de casul cu rosii, proaspete, luate din targul traditional. Pe unde am mers, am incercat sa gust cate ceva, dar nu am exagerat neaparat cu curiozitatea. In SUA a fost important sa nu mananc nimic pentru ca absolut totul parea produs artificial sau din plastic, la Tokyo am incercat un sushi original la un restaurant din gara centrala, la Londra a meritat sa incerc bucataria indiana si am aflat un festin de arome foarte bine echilibrate la celebrul The Punjab. In Laponia a gustat somon salbatic. De la Erevan sau Baku nu retin nimic special, buctaria seamana cu a noastra. Apoi, cea greceasca ne este bine cunoscuta, nu mai mentionez acum ceva anume.

Daca stau sa rememorez, nimic nu se va compara insa cu macaronul cu zmeura luat la celebrul Deux Magot in Paris, de ziua mea, alaturi de mama mea, sau de ciocolata calda foarte aromata, savurata tot acolo iarna trecuta, intr-un scurt popas de revigorare, in lungile plimbari fotografice. In cele din urma, memoria afectiva devine un ingredient mai important, asociind stari si senzatii unor momente, dincolo de gustul poate excelent al tuturor mancarurilor degustate pe oriunde am trecut.

Experienta culinara face parte din viata de zi si merita sa fie investita cu valoare, unii pot spune pe bune dreptate ca “suntem ceea ce mancam” :-).

Descopera mai multe despre Vlad Eftenie. 

Descopera si care sunt restaurantele preferate ale lui Vlad Eftenie.