Ne-am adunat in jurul mesei sa ascultam o poveste care nu se termina cu…”am incalecat pe-o sa…“

Nu mi-am inchipuit vreodata, ca oricare dintre noi poate spune in fiecare zi celor dragi cea mai frumoasa poveste, o poveste… care nu se termina niciodata. Este minunat sa asculti povesti. Le asculti cand esti copil si  iti raman in suflet. Nu lasi pe nimeni sa scurteze povestea si incerci sa nu adormi pana la final. Este minunat sa spui povesti. Ajungi parinte, incepi sa iti amintesti povestile pe care le stiai pe dinafara si te minunezi ca nu le-ai uitat. În rest, ne este dor, din cand in cand de ele.

Luni 24 octombrie 2011, doamna doctor Bilic ne-a invitat in spatiul generos si nonconformist al Clubului Loft sa intram intr-o poveste, in care mancarea ne este un prieten iar sanatatea are intotdeauna gust. “Va amintiti cartile pentru copii, care atunci cand intorci paginile se transforma miraculos in decoruri tridimensionale cu ajutorul catorva bucatele de carton mestesugit imbinate? O sa le regasiti in marime naturala, animate de personaje reale ,autentice si inconjurate de bunatatile de care sigur va era dor. Am adus laolalta aromele placintelor din copilarie si bunicile din Tara Fagarasului, serbarea campeneasca cu gratarele ei fumegande, mancarea la cazan din autoserviri si cantine, masa boiereasca cu fast si eleganta. Nu am uitat nici shaorma sau covrigii de la colt de strada, iar cafeaua si ciocolata le-am pus acolo unde merita, adica intr-un colt de rai. Exista un “bilet de intrare” in acest univers savuros, o carte grea la propriu, dar usor de digerat. Singurul “efort” e sa o carati pana acasa, restul il face singura. ”Sanatatea are gust” este indemnul meu la atitudine pozitiva, la normalizarea relatiei cu alimentele.”, a spus dr. Bilic.

De ce este minunata aceasta poveste? Are 6 scene si ne poarta in timp prin intermediul decorurilor pictate si aranjate de artistii talentati de la Castel Film:

Abia ai facut primii pasi, ai intrat in Tara Fagarasului si tanti Cornelia te-a invitat pe scaun sa stai de vorba si sa mananci bucate alese. Retetele sunt vechi si fiecare deapana amintiri, fie ca a terminat facultatea in Brasov,sau are rude in Fagaras,ori a fost acolo in concediu. Toti pun intrebari. Tanti Cornelia a venit cu costumul care are 80 de ani, ghetele pe care le are de cand s-a maritat si povesteste tuturor despre obiceiurile, mancarea si oamenii de acolo.

– Urmatorul popas este “masa de sarbatoare”. Tacamurile pastrate cu grija, farfuriile si paharele cele mai frumoase sunt asezate pe fata de masa pastrata pentru ocaziile speciale si mancarea este preparata cu grija si decorata in cinstea invitatilor.

– Pentru cei cu dor de-acasa si pentru cei care asteapta week-end-ul sa mearga la picnic, ”masa campeneasca” ii asteapta cu ceapa rosie, slanina, muraturi, mici, frigarui si multe povesti.

– Marea majoritate dintre noi a mancat la un moment dat “mancare la cazan”, asa ca doamna doctor ne-a amenajat ”masa la cantina”. Ne-a adus aminte de anii aceia si am mancat o ciorba buna,o mamaliguta cu branza, o fasole cu ciolan si orez cu lapte.

– În fiecare zi suntem grabiti si mancam foarte des la “colt de strada”, covrigi, placinte, sana si schaorma, asa ca ele nu puteau sa lipseasca. Placintele facute in cuptor si shaorma fara cartofi prajiti au fost la mare pret.

– La sfarsitul mesei, intr-un colt de rai, gasesti ceaiul, cafeaua si ciocolata.

Dupa ce ai facut un tur de scena, ti-ai amintit de gusturi si arome din copilarie, din studentie sau din armata, te duci sa iti alegi ce-ti place din oricare loc si te asezi la masa.

De ce este minunata aceasta poveste? Pentru ca multi au mancat orez cu lapte si povesteau ca se vor duce acasa si vor face orez cu lapte. Pentru ca au mancat placinta cu branza cu foaie groasa si au spus ca nu vor mai lua de la metrou placinte cu foietaj si vor face placinta in casa pentru ca li s-a facut dor de ele. Pentru ca toti au intrebat cum se face tocanita asa buna si au spus ca vor gati si ei pentru cei dragi. Toti au intrat in poveste si singuri au renuntat la cartofi prajiti, foietaje si tot ceea ce mancam in fiecare zi.

Dupa ce ai ascultat povestea, ce poate fi mai frumos decat sa stai de vorba cu povestitorul si sa primesti un autograf? Sa primesti cateva sfaturi si sa pleci fericit cu cartea sub brat? Au fost foarte multi care dupa ce au vorbit cu doamna doctor, s-au asezat din nou la masa ca sa  traiasca atmosfera si sa povestim.

De ce este minunata aceasta poveste? Pentru ca toata lumea punea in farfurie cate ceva de la fiecare scena, dar venea obligatoriu sa ia din toate bucatele care erau gatite in Tara Fagarasului. Ne e dor de mancarea gatita, dar zi de zi mancam “la colt de strada”. Este o lectie pentru noi si in acelasi timp este minunat pentru ca am regasit placerea de a sta impreuna la masa.

Pot sa va spun de ce este minunata aceasta poveste pentru mine. Aceasta poveste  romaneasca a durat 3 zile si trei nopti. Am intalnit mamici cu copii care au venit special sa se intalneasca cu doamna doctor, am intalnit tinere care au plecat de la serviciu ca sa vina in aceasta poveste, am intalnit oameni care au venit de la sute de kilometri, am intalnit un CEO de la o companie franceza care a fost fermecat, si de fapt am intalnit oameni care erau fericiti ca au venit. Cand povestea s-a terminat, au inceput sa stranga vasele si mancarea care mai era, oamenii s-au dus sa se schimbe si eu am ramas acolo impietrita. Dupa o ora au inceput sa stranga fata de masa de la “masa de sarbatoare”. Cand au strans fata de masa de la “Tara Fagarasului”mi s-a rupt sufletul.

Abia a doua zi am inteles. Aceasta poveste pe care ne-a spus-o doamna Bilic, trebuie sa o ducem in casele noastre, sa gatim mancarea din poveste, sa impartim totul cu cei dragi si sa scriem la randul nostru povesti, in familie, la pick-nic, de Revelion si tot asa.

In fiecare zi scriem alta poveste si gatim pentru cei dragi.