Am trecut de sute de ori prin marea intersectie dintre Traian si Pache Protopopescu si am vazut ceva cu lampioane rosii si cu alte trimiteri la cele chinezesti pe o intrare, insa nu mi-a dat prin minte vreodata ca acolo ar putea sa fie un restaurant in care ai putea intra de buna voie. Asta pana cand cineva mi-a spus ca acolo chiar e un restaurant chinezesc serios, Chong Qing pe numele lui, si ca mai are si mancare foarte buna, pe deasupra. Asa ca m-am dus glont acolo, impins de mare curiozitate de la spate.

Acolo sunt case vechi ale Bucurestiului, amestecate, cele mici cu cele mari, unele care par mai degraba niste blocuri vechi cu doua, trei niveluri, ansambluri de case cu curti comune, de nu stii cate sunt acolo, de fapt, si unde se termina una si incepe cealalta. E orasul vechi, cu farmec, cum citieam despre el in romane, cu mica burghezie in fata, la strada, si cu mahalaua ingrijita si curata in spatele primului rand de case. Prin fata trece tramvaiul.

Chong Qing ocupa una dintre aceste case mici, cu un etaj, inghesuita printre alte case mici. La intrare, din strada, vezi ca scrie mare “fast-food”, si am uitat sa ma interesez daca e tot al lor sau daca e altceva. Oricum ar fi, insa, cand treci pe strada esti sigur ca acest Chong Qing e un fel de shaormerie chinezeasca, ceva de luat acasa sau de mancat pe strada, din mers. Mai ales ca dincolo de poarta de la intrare vezi un gang intunecos, care pare sa duca spre un loc in care nu ai intra de bunavoie nici macar la lumina zilei.

Mi-am luat inima in dinti si am intrat. Am dat mai intai de usile unor locuinte mici si saracacioase, si abia dupa ele a aparut o mica gradina cu mese, umbrele, pomi si flori, intelegand ca acela e locul cautat. Foarte frumoasa gradina aceea: neasteptata, foarte verde, colorata, inflorata, boema. I-am facut mai multe poze, asa ca nu mai scriu altceva despre ea. Am intrat si in casa, in fundul curtii. Camere mici si intortocheate, vopsite in culori tari, violente, cu contraste clare, asa cum le place chinezilor. Mesele si mobilierul amestecate: unele simple si ieftine, fara fete de masa si cu presulete de plastic, alaturi de altele mari, masive, acoperite cu doua randuri de fete de masa groase, cu scaune tapisate. Scaunele mici, pentru clientii saraci, erau extrem de incomode, insa nu ne-am mutat doar pentru ca voiam sa ramanem la umbra.

Noi am stat in gradina, evident, pentru ca era august cand am ajuns acolo – cu toate ca scriu despre ei atat de tarziu. Mi-au spus ca sunt de cinci ani in acel loc, ceea ce m-a surprins.

Meniul e foarte lung la Chong Qing, am numarat 21 de pagini! Semn rau, nu poate nimeni sa aiba produse proaspete si de buna calitate pentru atatea feluri, in permanenta. Totusi, tot ce am primit a fost foarte bun, unele mai bune decat imi amintesc sa fi mancat la alte restaurante chinezesti. E drept, i-am lasat pe ei sa aleaga, si imi inchipui ca au adus ceea ce stiau ei ca le iese mai bine. De aceea si nota maxima la mancare, desi, teoretic, niciun restaurant cu un asemenea meniu nu are cum sa faca totul la perfectiune. insa noi, la restograf, dam notele la mancare doar pentru ceea ce ajunge in farfuriile noastre, nu si in cele ale vecinilor. Portiile destul de mari, insa asta nu are legatura cu nota de la mancare, ci cu cea de la servicii. Preturile nu sunt mici, putin mai mari decat la alte restaurante, insa rezonabile, mai ales daca le raportam si la marimea portiilor despre care tocmai am zis.

Si, ajungand la servicii, spun ca ne-am simtit foarte bine in mainile unui chelner vorbaret si dezinvolt, rapid si eficient. Asta doar pana sa plecam, cand am observat cu dezamagire ca s-a servit singur cu cei 40 de lei pe care trebuia sa ni-i aduca drept rest. Nu stiu de ce nu i-am facut scandal, asa cum fac de fiecare data cand vreun magar se serveste singur din banii mei, gandindu-se, probabil, ca la varsta mea am devenit mai tolerant. Si nu stiu nici de ce nu le-am pus o nota mai mica la servicii. Probabil de la caldura si de la amintirea mancarii bune…

Chong Qing este, asadar, unul dintre restaurantele chinezesti bune ale Bucurestiului, poate printre cele mai bune. Pe langa mancarea buna, vara mai e si frumos in gradinita lor plina cu flori. Merita o vizita pana la Foisor cand vreti sa mancati neaparat chinezeste, macar ca sa va faceti propria parere. Si poate e bine sa mergeti si cu bani potriviti…